Cautand …

… pe net poze cu oameni batuti de soarta din Africa pentru a le studia si a le posta pe blog, am dat peste filmulete care mai de care mai oripilante. Am dat peste filmulete cu copii din Sudan, obligati sa devina soldati, drogati si manipulati asemenea unor roboti. Nu mi-a venit sa cred ochilor ca asa ceva este posibil in secolul 21. In continuarea acestei cautari am dat de o stire pe realitatea.net, in care se spunea ca Save the Children acuza ONU de abuzuri sexuale asupra copiilor. Am simtit o furie nebuna si o dorinta de a le spulbera inteligentele de primate abuzive si nenorocite. Se pare ca soldatii americani nu pot sa isi satisfaca nevoile animalice cu o laba sanatoasa sau macar cu ceva inclinatii gay (care nu ar fi atat de condamnabile) ci se folosesc de fiinte nevinovate. Citeam cum ca la varsta de sase ani, unii copii, manati de foamete si de nevoie, isi vand favorurile sexuale si inocenta acestor indivizi, pe chestii precum mancare sau telefoane mobile. Cat de monstru poti fi sa faci asa ceva??? Cum dracu te lasa inima sa abuzezi sexual un copil care la varsta asta nici nu a descoperit bine ce inseamna viata? Cum poti sa fii atat de nenorocit incat sa lasi nevoile tale sexuale sa iti acapareze mintile si sa te conduca la comportamente nu indoielnice, ci de cea mai joasa speta???

Voi mai reveni cu articole pe aceasta tema, cu materiale si informatii noi. Promit sa fac sapaturi mai amanuntite, pentru ca e un lucru care nu trebuie lasat nepedepsit.

SCRISOAREA I

Draga nenea de la 3,

Cu tot respectul de care dai tu dovada atunci cand imi bubui muzica in creieri la ora 12 noaptea cand neuronul meu vrea sa se odihneasca, iti scriu aceste randuri. Mi se fix rupe ca pe mata te deranjeaza basii mei, pentru ca in fond, sunt pe proprietatea mea, adica in casa mea, unde pot sa fac ce ma taie pe mine. Ca lu mataluta care esti doct nu iti place B.U.G Mafia, mi se rupe de asemenea. Eu nu am venit la mata la usa sa iti bat (cioc-cioc) si sa iti spun sa dai muzica de doi lei pe care o asculti mai incet. In primul rand mai nene, ma deranjeaza faptul ca ma tutuiesti. Mama mea m-a invatat sa fiu respectuoasa cu necunoscutii, inclusiv cu matale, dar acum ca te-am cunoscut, pot sa imi incalc principiul asta, iar urmatoarea data cand o sa te vad, o sa iti aplic acelasi tratament. Nu ne tragem amandoi de sireturi. Si ce daca am doar 20 de ani??? Respecta ca sa fi respectat (ceea ce nu e cazul la matale). In incheiere as dori sa te rog sa imi faci un program cu orele in care te gasesti acasa, pentru a ma putea bucura de basii mei. Imi cer scuze, mii si mii de scuze ca ti-am trantit usa in nas si iti promit ca o sa fac asta si alta data. Eu, mai nenea de la 3, mi-am dat seama ca respectul e pentru prosti. De aceea o sa fiu o fetita obraznica. Si eu am drepturi, nu numai matale. Si eu aveam dreptul sa ma odihnesc cand matale faceai sex pe muzica aia de mahala. Ma intreb ce ai mai zice daca m-ai auzi extaziata si in culmea orgasmului. Ai mai bate la usa sau ai asculta cu paharul lipit de calorifer??? Cam ipocrit nenea de la 3 cu toate cunostintele lui teoretice. Nu-i nimic, ca vine si randu’meu.

Saru’mana!!!

Cumpana

De cele mai multe ori, in viata, lucrurile nu ies exact asa cum am vrea noi. De cele mai multe ori poate avem asteptari mult prea mari si muncim mult prea putin pentru a dobandi ce avem nevoie. De cele mai multe ori poate nu suntem dispusi sa facem compromisuri si totusi le facem. De ce? Nu am inteles niciodata ambitia asta prosteasca a omului de a avea mai mult decat ii este posibil, de a se intinde mai mult decat il tine plapuma. Din cauza asta, multi o dau in teribilism si fac gesturi necugetate, isi reneaga principiile, originile, se inchid in ei si se razboiesc cu ei insisi. Am avut si eu astfel de momente de revolta interioara in care m-am simtit neinteleasa, marginalizata, in care am simtit ca toata lumea e impotriva mea. Uneori asa a fost. Cand esti bun in ceea ce faci, unii incearca sa te traga in jos. Cand vad ca nu poti da inainte, te lasa in pace, iar atunci cand te vad pe marginea prapastiei, iti dau branci. Asa se manifesta omenia. Viata a devenit o competitie, in care concurenta e meschina si neloiala, in care totul are un pret mult prea mare. Am intalnit foarte putini oameni care sa ma faca sa ii plac cu adevarat pentru ceea ce sunt, asa cum sunt. Motivul este simplu. Toti ne dam a fi ceea ce in fond nu suntem si nu vom fi niciodata. Toti ne dam a fi mai buni decat suntem. Pentru a impresiona. Pentru a masca. Pentru a ne face placuti, adulati, venerati. Lauda bucura pe oricine, nu? Dar uneori, accidental, ne pica masca si de sub ea ni se dezvaluie chipurile schimonosite, murdare, patate de intoleranta, de rautate, chipurile de monstrii cu aere de zane bune. Nimic nu e ceea ce pare. Nimic nu mai e pur,nimic nu mai e original. Ne copiem unii pe altii in tot. Ne grupam si ne incadram de unii singuri in categorii marginale, cu temperamente colerice, profund anti-sociale. Iesim in evidenta prin prisma unei purtari degradante si a unor obiceiuri proaste, imorale. Facem bine??? Nu, nicidecum. Nu facem altceva decat sa ne patam si sa ne improscam in continuare, noi insine, cu noroiul ignorantei, al delasarii morale. Avem aspiratii curate? Avem morala? Gandim etic? Ne bazam pe ceva cand facem o afirmatie defaimatoare la adresa cuiva? Nu. Am devenit forme fara fond. Am devenit trupuri golite de orice spirit. Am devenit halci de carne insensibile si indiferente. Nu ne pasa sa luam atitudine in nimic. Nu ne intereseaza sa ne cultivam spiritul si spiritualitatea in detrimentul materialitatii. E cu totul invers. Ne hranim cu materie moarta, cu lacomie si ravnim dupa orice nimic pe care noi il consideram important. Nu ne putem opune unei nedreptati pentru ca noi gandim colectiv. Nu mai avem personalitate, pentru ca traim in democratie. Noi suntem muti, noi nu vorbim. Vorbeste vocea poporului, a celor multi si corupti, a demagogilor si a formatorilor de opinii. Suntem niste marionete cusute la gura de papusarul nostru care face din noi cele mai amuzante si distractive paiate. Suntem niste carpe cu chip de om. Suntem niste epave ale constiintei individuale devenita acum colectiva, care zace pe fundul unui trecut istoric incununat de succesul unor oameni care nu au stiut sa se lase prada cotropitorilor de suflete si au luptat pentru ce-i al lor. Au luptat pentru libertate. Noi nu mai stim sa facem asta. Noi nu stim ce inseamna libertate. Ni s-a aratat la un moment dat, dar am ravnit la mai mult decat putem duce iar asta este rasplata faptelor noastre. Ne taram prin rutina, prin monotonie, prin mizeria din vietile noastre. Luam toata mana, atunci cand ni se da un deget, pentru ca doar asta stim. Ne bucuram cand mai marii nostri ne arunca un vierme drept momeala pentru un viitor mai bun. Pandim ca niste varani esecul vecinului nostru ca sa ne putem bucura de rau lui. AM UITAT SA FIM OAMENI! Am uitat sa fim NOI …

Ci ca la ca ci chi cea …

ATENTIE ! Acest post este un pamflet si trebuie tratat ca atare.

Plictiseala mare. Caldura mare. Iluzii optice. Navighez pe internet intr-o dimineata normala de miercuri, in care nimic nu se anunta a fi frumos. Peste ce dau? Peste asta http://maneledevis.wordpress.com . Dau intr-un ras isteric, imi dau lacrimile de atata ras si am un declick. Stai asa, ca nu-i asa. Hooooooo! Barrrrrrrrrrrrr! Ia stai nitel. Rad io rad, da nici chiar asa. Analizand mai atent curentul manelist, ajung sa constat cu tristete ca lucrurile merg din rau in mai rau. Se duce o lupta crancena intre citez: “rocari” si manelisti. Nu o sa stau sa analizez toate cauzele acestui razboi, insa as vrea sa imi exprim parerea vadit intrigata de lipsa de cultura, de agramatismele generatiei manelo, de lipsa de implicare in altceva decat lantu’de la gat, cum imi sta freaza?, cu ce ma incalt azi?, mi-am luat cd-ul cu guta?. Am vazut in comentarii indemnuri la a citi o carte. Am ramas stupefiata. Cum poti sa indemni pe cineva din regnul manelofiloguta sa citeasca??? E o barbarie, e o “jicnire” mult prea mare. In primul rand aceste specimene nu stiu sa citeasca, nu au invatat sa citeasca, nu le place sa citeasca si nici nu or s-o faca vreodata. Dovada stau numeroasele “agramaticalitati” (Costi Ionita a spus asta-el face parte tot din curentul manelo). Desigur, pentru a nu invinovati aceasta specie de toate relele care sunt pe lume, ar trebui sa aduc in discutie acea institutie a statului, care te formeaza pe tine ca individ, acel mentor si formator de idei (ca de asta ies multi idioti de pe bancile ei), care a decazut si s-a transformat si anume scoala. Aceasta forma de aglomerare urbano-ruralo-salbatica este de fapt, locul unde se initiaza cocalarii, manelofilii si pitzipoancele in arta de a fi ce sunt . Stiu suna a nuca in perete, dar asa este. Scoala moderna romaneasca si-a format o traditie din a fi calcata in picioare, din a-i fi batjocorite valorile, principiile. Sa incepem cu o caracteristica esentiala. O sa le enumar ca pe cele 10-6 porunci, pentru ca nu se poate altfel. NU intentionez sa batjocoresc aceasta institutie, insa tin sa subliniez unde se greseste.

1. SCOALA ROMANEASCA ESTE PERMISIVA! Acest enunt ma face sa ma duc cu gandul la tinuta elevilor si a elevelor de liceu (ma duc cam departe cu gandul), la tinuta elevilor de gimnaziu. Sunt foarte putine scoli care au o politica stricta in ceea ce priveste tinuta celor care invata acolo. Uniformele sunt un lucru foarte putin fesan, “nu se mai poarta,ca nu e pe vremea lu’bunica” ar spune una dintre elevele de clasa a-6-a. Ei bine, si pe vremea mea, muica (era demult, acum vreun an si ceva), in clasa a 12 a se punea problema uniformelor. Noi, astia mai geek de la natura, nu am avut nimic impotriva, insa rascoala a fost sustinuta de manelofilii care nu isi mai puteau etala hainele de la diengi, ribuc, adidas, naic si mai stiu eu ce. De bijuuri nu incape discutie, pentru ca nu renuntau la ele nici in ruptul capului. Recapitulare: scoala permite multe!

2. SCOALA ROMANEASCA ESTE NEINTERESANTA ! Formularea de balta a poruncii no.2, mi-a fost insuflata tot de o persoana cu un iq low-level, care sustinea sus si tare ca lui/ei nu ii place scoala. Just, daca stau sa analizez porcariile cu care scoala romaneasca le bombardeaza SINGURUL neuron functional. Pentru a conduce un bemveu sau pentru a asculta Gutza, nu ai nevoie de foarte multe cunostinte teoretice. E nevoie de ceva cunostinte practice: sa stii sa bagi cheia in contact si cd-ul in cd player si te poti considera super-inteligent. Ce sens are sa invete teoria relativitatii, gramatica limbii romane, adunari, scaderi si te-miri-ce, cand ei stiu toate “agramaticalitatile” posibile, cand ei cunosc teoria sistemului lui salam si au masini de numarat bani (sau numaratoare-in termeni mai familiari)? In conceptia lor, scoala “o faci doar ca sa ai o diploma, sa arati ca ai valoare”

3. SCOALA ROMANEASCA ESTE LOC DE RANDEZ-VOUS! True, daca stau sa analizez prezenta la ore.

4. SCOALA ROMANEASCA ESTE LOC AL PIERZANIEI ! Very true, daca analizam conflictele profesori-elevi, bataile ca la satra, limbajul elevat (lipsa de implicare al unor autoritati competente ))))))) ) si partidele de sex oral din toalete (care incep la varste fragede).

Aceasta insiruire de “porunci” ar putea continua, insa nu am vrut sa denigrez foarte tare imaginea acestei institutii. Masuri nu exista. In schimb, exista norme teoretice ce se vor a fi respectate. Domnilor, dragi parinti si mai draga, cum credeti ca s-a ajuns aici? Din pura lipsa de implicare, din lipsa de timp a parintilor care nu stau sa isi educe extra odraslele, care nu le dau de lucru si ii lasa liberi pe maidan ca scapati din cusca, care considera ca un copil se creste cu televizorul. Eu va dau un sfat: REVENITI-VA !!! TREZITI-VA LA REALITATE PANA NU E PREA TARZIU! Incercati sa va educati copilul si nu mai alergati dupa bani. La un moment dat in viata voastra, veti constata ca ati pierdut clipe pretioase, in care va puteati forma copilul in sensul de a ajunge mandrii de el si nu un manelo-cocalaro-ratat, care sa injure ca la usa cortului niste oameni cu o parere proprie diferita de a lui …

Voi mai reveni cu articole pe aceasta tema pentru ca mi se pare un subiect important. Nu tin sa critic institutia in sine ci atitudinea si masurile care se iau in acest sens.

De parca nu ar fi de ajuns …

Cred ca am transformat blogul asta intr-o arma personala de razbunare impotriva prostiei umane si a tuturor celor care imi gresesc. Trebuie sa recunosc ca sunt o lasa, o fricoasa, ca nu am curaj sa spun NU atunci cand nu imi convine ceva,ca nu pot sa nu mai ingurgitez mizeriile pe care in mod voit le accept, ca nu am curaj sa iau hotarari pentru viata mea si ca ma leg tot timpul de trecut. Nu stiu de ce nu pot sa uit, sa las in urma, sa nu imi mai amintesc de esecuri, de tristete, de greseli. Am devenit o paria a propriei mele vieti, am inceput sa nu ma mai inghit nici pe mine, daramite pe cei din jur. Am inceput sa simt aversiune fata de mine si de ceea ce sunt din cauza oamenilor de nimic din jurul meu. Toti vor sa imi guverneze viata, toti vor sa se implice intr-un fel sau altul in deciziile mele. De ce??? Pentru ca asa cred ei de cuviinta. Pentru ca asa cred ei ca ma impiedica sa fac greseli capitale, de genul celor pe care le-am comis in trecut, greseli care or sa ma urmareasca tot restul vietii si de care nu o sa fiu iertata. Am depasit de mult momentul in care ma condamnam pentru faptul ca am avut curaj sa cred in oameni si am fost atat de naiva incat sa ma las prada ipocriziei. Am depasit de mult momentul in care ma consideram doar o fetita fara aparare care are nevoie de un barbat pentru a o proteja si pentru a-i ghida pasii in viata. Am ajuns intr-un punct in care nu mai am nevoie de nimeni, nu mai am nevoie de aparenta bunatate si dragoste a oamenilor, in care nu mai am nevoie de nimeni in afara de mine. Am invatat sa cred in mine si am invatat sa nu ma dezamagesc. E tare trist sa te tradezi singur, dar e si mai trist sa te lasi prostit. Nu am nimic cu nimeni, nu am avut nimic cu nimeni, niciodata si nici nu o sa am. Eu sunt singura vinovata de lucrurile care mi se intampla si mi le asum cu fruntea sus si cu demnitatea de care trebuia sa dau de mult dovada. Mi-am incalcat principiile, mi-am lasat la o parte valorile si m-am aventurat in valtoarea vietii fara nici o masura de siguranta. Am invatat inca o data ca naivitatea nu foloseste la nimic, ca precautia si scepticismul sunt unelte impotriva suferintei si ca “paza buna trece primejdia rea”. Dar ce nu o sa ajung sa stiu niciodata este de ce nu imi pot spune “Ajunge!”, de ce ma chinui singura, de ce imi fac viata un calvar, constienta de asta fiind …

Din seria “Sunt cam prost, da’ ma mandresc!”

Ma intreb daca prostia doare. Daca da, ma intreb daca doare rau. Daca nu, ma intreb de ce dracu nu doare. Macar asa si-ar da si cei care se mandresc cu asta  seama  ca e timpul sa isi administreze cate un tratament. Incep prin a-mi exprima durerea in fata atator dovezi din sfera “prostologiei”, care atesta existenta acesteia din vremuri preistorice. Dovezile arata faptul ca, o data cu trecerea timpului, nivelul de incultura, nesimtire si superioritate a crescut considerabil, (cu mult peste nivelul maxim admis). Cauzele care au dus la aceasta amplificare ireversibila (pt. ca prostia  nu are remediu), au fost imbunatatirea nivelului de trai, care care a crescut direct considerabil cu aceasta. Un alt factor important, a fost cel ce tine de istorie. Dupa revolutie, imediat dupa ce s-a dat cu nasul de democratie, s-au eradicat limitele, toti bufonii, toti fanfaronii,  au inceput sa prinda aripi. Au inceput sa isi dezvolte sisteme complexe de afaceri, sa devina intreprinzatori (sau antreprenori pt. connaiseuri). Acest fapt a condus la o crestere fantastica a gradului de nesimtire. De ce? Pentru ca din moment ce au dat cu nasul de ciolan, au inceput sa si-l ia la purtare: mai o mita la aia de jos, sa le creasca si lor veniturile, da’ nu ca asa vrea muschiu’ meu ci ca sa am foloase … necuvenite, mai un trimis de copii la cersit, ca e activitate frumoasa, pitoreasca si in trend, mai un trimis de fetite pe traseu, ca deh, e nevoie si de taxatoare, mai un injosit pe omul care munceste cu truda pe un salariu minim pe economie, ca deh are si el familie de intretinut si un bombardat cu replici de genul “Ba, amaratule, uite ma ce am facut io, daca mi-a mers mintea. Tu stai si trage ca prostu pa cinci milioane”. Oare cum s-ar simti si parvenitul ala daca intr-o zi i-ar muri spiritul antreprenorial si ar ajunge la coada unei maturi??? Superior??? Nu prea cred! De asta ma scol si ma rascol si il mai invoc din cand in cand pe Tepes Doamne. Sa vina sa traga dracului in teapa leprele astea cu fala lor sau sa le umple gura cu tarana sa nu se mai dea mari si tari. Ca vrem nu vrem suntem egali. Pt. ca pe tine, ba sus-pusule, nu te-a nascut ma-ta destept, nu te-a nascut ma-ta patron. Te-a nascut la fel de amarat ca pe restul. Si daca ai, sa-ti fie de bine frate. Sa ti se inmulteasca, da’ nu mai da tu peste nas tuturor de parca ai fi the king of the world!!! Ca esti tot un muritor!

Va urma … cu siguranta!!!

Despre oameni si omenie

Pentru ca am tot criticat comportamentul barbatilor si conceptiile lor in privinta unei relatii, primind tot felul de remarci din partea prietenilor mei de sex masculin cum ca posturile ar fi scrise intr-o maniera mult prea feminista, am decis sa las aceasta problema deoparte (cu gandul sa o reiau cu prima ocazie in care o sa ma mai intrige cate ceva) si sa discut despre probleme cu adevarat apasatoare. Citeam blogul lui Cabral deunazi si mi-a atras atentia in  mod placut, faptul ca face subtil, un apel la omenie pentru o donatie, o suma modica pentru unii si putin cam prea mare pentru altii, in schimbul careia ofera  un certificat de om bun. Am apreciat din tot sufletul aceasta intentie de a strange bani pentru oameni cu care soarta nu a fost atat de blanda. Si cati nu sunt oare in aceasta situatie? Noi, cei mai bucurati de viata cu o situatie sociala multumitoare, uitam de cele mai multe ori, ca oricand soarta s-ar putea intoarce impotriva noastra, si ca vreodata, daca vom ajunge sa nu avem, putini vor fi aceia care ne vor intinde o mana de ajutor. Asa ca, fac si eu un apel la bunatate, la mila si frica de Dumnezeu, si ii rog pe cei care au posibilitatea sa faca asta, sa o faca …

Studiu de caz asupra regnului masculin

In urma unui studiu de caz realizat asupra regnului animal masculin, efectuat pe un esantion de n la puterea k, dobitoci barbati, cu scopul de a afla intentiile bine intentionate ) ale acestora in ceea ce priveste constitutia unei femei, gradul de inteligenta masurat in (Amp/j) ))))))))))), s-au tras urmatoarele concluzii pe care vi le voi aduce la cunostinta, prin exemplificari desigur, concluzii triste si care pe mine ma trimit cu gandul la cauze dintre cele mai apocaliptice. Se pare ca ne indreptam cu pasi repezi spre pierzanie.

In primul rand, acest studiu s-a desfasurat pe un site de combinari si imbarligari cu tenta de pronume personal de persoana 1, plural si s-a folosit de doua instrumente: o femeie ce cantareste 110 kg, deceptionata in dragoste, cu o poza relativ identica cu cea a vacutei mov, si o super-diva-superstar, o tanti de vreo 65 de kg, oripilata de propunerile indecente ale barbatilor la vederea trupului ei senzual si cam golas. Profilele celor doua femei sunau cam asa (tin sa precizez ca le cheama Elena 1 (110 kg) si Elena 2 (65 kg) si ca o sa ma refer la ele ca 1 si 2):

Rog vizualizati urmatoarele 2 profile

1. Sunt asa cum sunt …Fiecare ma concepe in felul lui. Am la fel de multe defecte, pe cat de multe calitati am. Nu le cer oamenilor sa ma accepte. Cine vrea sa ma iubeasca, poate sa o faca. Nu o sa cersesc niciodata dragoste. Am suferit destul. Nu pot intoarce lumea cu susul in jos doar pentru a-i face pe oameni sa inteleaga notiunea de acceptare. Fiecare e liber sa iubeasca pe cine vrea …

2. Nu inteleg barbatii si nici nu ma mai chinui sa ii inteleg. Sunt de o superficialitate iesita din comun! In afara de propuneri care mai de care mai indecente, nu am auzit nimic interesant.Ce daca o femeie arata bine??? Ce daca nu ii e rusine cu trupul ei??? Asta e motiv de presiuni sexuale??? Mi-ar placea sa pot intelege psihologia barbatilor, dar imi e peste puteri. Nu caut nimic. Vreau doar sa vad cat de departe poate merge mojicia unora si lipsa de respect a altora. Nu am intalnit nici macar pe site-ul asta, daramite in viata de toate zilele, un barbat cu bun-simt, educat si care sa nu aiba un singur scop in viata, acela de a arde tot ce prinde. Imi cer scuze daca imi exprim parerea intr-un mod ofensiv, dar totul are o limita.

Acum, pentru ca am sters din greseala mesajele pe care le primeste Elena 1, alias Mulga, o sa fac pe scurt un rezumat. Precizez ca poza o prezenta pe Elena Mulga ca fiind o balenuta cu sanii imensi, iar din profil reiesea ca este o fata cuminte si devreme acasa. Mesajele subiectilor “atrasi” aleatoriu de aceasta, sunau cam asa:

“Buna, esti draguta. Ai prieten?”

“Buna, vrei sa ne vedem pe web si sa ne satisfacem reciproc?”

“110 kg?”

“Buna papusa. Ai un numar de telefon?”

S.a.m.d

In cazul Elenei no. 2, lucrurile stau complet altfel, gradul de misoginism si nesimtire masculina atingand cote maxime, iesind din matca si inundand creierele si asa mult prea seci ale reprezentantilor acestei specii. In continuare va prezint cateva dintre mesajele primite :

“vreau sa facem sex”

“Buna … eu sunt Mos Craciun … tu cine esti? ceva detalii?”

“buna
sunt interesat de profilul tau
arati foarte bine :p
te-ar interesa o aventura cu mine sau mai mult …
te pup”

“IMI PLACI F MULT SI TE VREAU
nu e un capriciu care sa fie satisfacut pur si simplu vreau sa avem un compromis
iti ofer pt un week end 2 000 euro tu urmand sa alegi unde. cu sau fara bani eu tot te doresc si te vreau. citeste-mi descrierea din profil si dupa trage concluziile.
in speranta ca m-ai inteles si accepti astept nr tau de tel
daca refuzi imi cer mii de scuze nu asta mi a fost intentia
ms si-ti astept nr”

“buna …, esti minunata…,imi place de tine, vreau sa ne cunoastem pentru sex . Te sarut dulce si astept raspunsul tau, eventual nr. de tel. sa vb.”

etc.,etc.,etc…

Asta ca sa nu mai precizez discutiile revoltatoare de pe chat. Acum, pentru a face o scurta analiza, ar trebui sa mentionez faptul, ca masculul, indiferent peste ce ar da, are intiparit in singurul lui neuron ideea de SEX!!! Nu conteaza daca esti slaba sau grasa, frumoasa sau urata, virgina sau tarfa, conteaza doar ca ai o gaura sau mai multe si ca esti obiectul presiunii sexuale pe care el vrea sa si-o exercite ca sa arate cat e de barbat.

SFAT: Domnilor, barbatia NU sta in pantaloni!!! Un barbat se spune ca are doua capete, insa si-l foloseste in proportie de 9:1 pe cel din pantaloni. Incercati domnilor, daca tot va dati barbati sa cuceriti o femei cu o floare, cu un gest educat, cu niste vorbe politicoase, nu cu scula din dotare.

EXTRA SFAT: Bagati-va …”mintile” inapoi in pantaloni!!!

P.S: Comentariile mele acide si studiul meu nu doresc a fi unele jignitoare la adresa barbatilor care chiar isi folosesc CREIERELE!

Dove evolution…???

Cred ca daca ar exista Photoshop in viata reala,fiecare dintre noi am apela la asa ceva.In fond,cine nu ar vrea sa aiba totul pus la punct la punct:nasucul drept,gurita mica,ochisorii fara cearcane.Dar cum ramane cu frumusetea interioara???Pe aia cum o mai aranjam?

Din ciclul “Ciocoii vechi si noi” :)) Episodul 1

Tema: Regnul masculin ( hehe, s-o incadra bine???)

Durata: 10 episoade

Subiectii: Barbatii cu varste de la 0 la 100 de ani and more …

De ce?: Pentru ca prostia doare!

Cum?: Foarte simplu.

Episodul 1

FACEREA!

Cateva contractii, durerile iadului, un oracait si gata. Toate astea dupa ce timp de noua luni un embrion (caracteristic) s-a dezvoltat in pantecele unei fiinte gingase si pline de bunatate, calde si suave ca o garofita (Muma lui Stefan cel Mare – asta recitam eu la 3 ani), fiinta pe care noi toti o numim MAMA si pe care de cele mai multe ori o invocam ( nu noi femeile, ci voi, embrionii … pardon barbatii ). De exmplu: f … -ti gura ma-tii, imi bag … in ma-ta, o … pe ma-ta), pentru a aduce un omagiu acestei minunate fiinte datatoare de viata. Pentru a trece la partea amuzanta a acestui serial de benzi animale ), trebuie sa fac inainte o scurta precizare. Personajele sunt pur fictive, intamplarile reale, naratoarea feminista (nu convinsa, dar scarbita), iar scopul acestui serial este de a declansa un click emotional in mintea acestei specii. Rezultate??? Imposibil de preconizat.

Prin urmare, in urma acestei scurte introduceri, ar trebui sa trecem la treaba.

Actiunea se desfasoara in fata blocului acestei minunate domnite agramate, pe numele sau Tzompilia Lapusneanu, care este “ridicata” de catre marele Corleone (Ion Gheorghe al Mariei) si petrecuta pana in clubul Banbu, cu ocazia primei lor intalniri de … afaceri. Imi iau timp acum, dat fiind faptul ca mai e pana la ora unspe, ora la care trebuie sa se intalneasca , pentru a-i descrie pe cei doi. Tzompilia, sau Tzompilica (pentru prieteni) este o tanara (acum, nu stiu daca e fata, pentru ca dupa atata siliconat … ) din Bucuresti (orasul tuturor p … osibilitatilor), nascuta si crescuta in BaiCOI, unde are tacsu vila, ca deh e ministru si dupa cum se stie toti ministrii au vile, iar aia care nu au inseamna ca ori sunt mult prea corecti ori nu au stiut sa linga indeajuns ciolanul. Ca sa o descriem pe Tzompilica … 1 metru si o flegma inaltime (adica 1.50,se pare ca nu a fost udata indeajuns), blonda (cum altfel), cu ochii mari (de la … tzigarii), cu buzele stil Buzuqua ), cu sanii imensi si aproape rotunzi ascunsi sub bluzita ei de la dulce si gabana, in sutienul de fitze tras in diamante si rubine (cica e o melodie a lu o tanti de pe taraf tv, program pe care Tzompilica il vizioneaza in mod constant 24/7), cu un fundulet bombat sau pompat (de asta nu mai sunt sigura) si impodobita asemenea pomului de Craciun, cu brizbrizuri ornamentale de la diverse case de fitze . In urma testului iq, ma abtin sa fac vreun comentariu.

Ion Gheorghe (al Mariei), tip stilat sau distilat ), cu un s-iuvi facut din hecareala si mai stiu eu ce foloase necuvenite, imbracat precum un nene care cica isi spune americaunu (unu de pe acasa tv, care atunci cand canta mor si cucii ) ), cu o freaza mai gelata ca a lui Johnny Bravo si cu multe … dotari optionale pe masina. Ce urmareste acest domn galant din centru … universului, pardon bucurestiului??? Sa traiasca o intensa si foarte scurta perioada de dragoste cu Tzompilica, minunata Tzompilica, tipa cea foarte greu de abordat si de dus in pat … Oare va reusi??? Asta vedem in episodul 2.