Cred ca daca ar exista Photoshop in viata reala,fiecare dintre noi am apela la asa ceva.In fond,cine nu ar vrea sa aiba totul pus la punct la punct:nasucul drept,gurita mica,ochisorii fara cearcane.Dar cum ramane cu frumusetea interioara???Pe aia cum o mai aranjam?
Tema: Regnul masculin ( hehe, s-o incadra bine???)
Durata: 10 episoade
Subiectii: Barbatii cu varste de la 0 la 100 de ani and more …
De ce?: Pentru ca prostia doare!
Cum?: Foarte simplu.
Episodul 1
FACEREA!
Cateva contractii, durerile iadului, un oracait si gata. Toate astea dupa ce timp de noua luni un embrion (caracteristic) s-a dezvoltat in pantecele unei fiinte gingase si pline de bunatate, calde si suave ca o garofita (Muma lui Stefan cel Mare – asta recitam eu la 3 ani), fiinta pe care noi toti o numim MAMA si pe care de cele mai multe ori o invocam ( nu noi femeile, ci voi, embrionii … pardon barbatii 
). De exmplu: f … -ti gura ma-tii, imi bag … in ma-ta, o … pe ma-ta), pentru a aduce un omagiu acestei minunate fiinte datatoare de viata. Pentru a trece la partea amuzanta a acestui serial de benzi animale ), trebuie sa fac inainte o scurta precizare. Personajele sunt pur fictive, intamplarile reale, naratoarea feminista (nu convinsa, dar scarbita), iar scopul acestui serial este de a declansa un click emotional in mintea acestei specii. Rezultate??? Imposibil de preconizat.
Prin urmare, in urma acestei scurte introduceri, ar trebui sa trecem la treaba.
Actiunea se desfasoara in fata blocului acestei minunate domnite agramate, pe numele sau Tzompilia Lapusneanu, care este “ridicata” de catre marele Corleone (Ion Gheorghe al Mariei) si petrecuta pana in clubul Banbu, cu ocazia primei lor intalniri de … afaceri. Imi iau timp acum, dat fiind faptul ca mai e pana la ora unspe, ora la care trebuie sa se intalneasca , pentru a-i descrie pe cei doi. Tzompilia, sau Tzompilica (pentru prieteni) este o tanara (acum, nu stiu daca e fata, pentru ca dupa atata siliconat … ) din Bucuresti (orasul tuturor p … osibilitatilor), nascuta si crescuta in BaiCOI, unde are tacsu vila, ca deh e ministru si dupa cum se stie toti ministrii au vile, iar aia care nu au inseamna ca ori sunt mult prea corecti ori nu au stiut sa linga indeajuns ciolanul. Ca sa o descriem pe Tzompilica … 1 metru si o flegma inaltime (adica 1.50,se pare ca nu a fost udata indeajuns), blonda (cum altfel), cu ochii mari (de la … tzigarii), cu buzele stil Buzuqua ), cu sanii imensi si aproape rotunzi ascunsi sub bluzita ei de la dulce si gabana, in sutienul de fitze tras in diamante si rubine (cica e o melodie a lu o tanti de pe taraf tv, program pe care Tzompilica il vizioneaza in mod constant 24/7), cu un fundulet bombat sau pompat (de asta nu mai sunt sigura) si impodobita asemenea pomului de Craciun, cu brizbrizuri ornamentale de la diverse case de fitze . In urma testului iq, ma abtin sa fac vreun comentariu.
Ion Gheorghe (al Mariei), tip stilat sau distilat ), cu un s-iuvi facut din hecareala si mai stiu eu ce foloase necuvenite, imbracat precum un nene care cica isi spune americaunu (unu de pe acasa tv, care atunci cand canta mor si cucii ) ), cu o freaza mai gelata ca a lui Johnny Bravo si cu multe … dotari optionale pe masina. Ce urmareste acest domn galant din centru … universului, pardon bucurestiului??? Sa traiasca o intensa si foarte scurta perioada de dragoste cu Tzompilica, minunata Tzompilica, tipa cea foarte greu de abordat si de dus in pat … Oare va reusi??? Asta vedem in episodul 2.
Problema copiilor defavorizati din mediul rural si nu numai a fost si este in continuare o chestiune de interes pentru multe dintre organizatiile non-guvernamentale si persoanele care isi doresc sa vina in ajutorul acestora. Ce m-a impulsionat sa scriu acest articol este faptul ca in mod notabil si destul de constient se poate face mult mai mult pentru aceasta categorie. In schimb, chestiunile concrete care se realizeaza pentru acesti oameni sunt strict legate de campanii de informare, publicare de brosuri, organizare de evenimente cu tenta politico-sociala, discutii si intalniri elaborate, la care nu se face altceva in afara de a se pune pe masa o problema stringenta, de a se propune tot felul de solutii care mai de care mai pompoase si multe, foarte multe planuri de bataie care raman oricum nefinalizate. Ne intrebam probabil, ca simpli cetateni ai acestei tari cu o situatie nu tocmai infloritoare, unde se duc bugetele si fondurile stranse de ong-uri si alte forme de intr-ajutorare sociala. Ei bine, desi cu acesti bani s-ar putea face foarte multe (de exemplu se pot achizitiona rechizite pentru copii din mediul rural cu posibilitati restranse, cumpara alimente si dona prin intermediul unui centru care sa monitorizeze daca acest lucru se face in mod corect si echitabil, samd), nu se face nimic. De ce? Pentru ca, de obicei, suntem foarte buni in a propune solutii dintre cele mai explozive si aparent utile, insa cand vine vorba de “A FACE”, ne poticnim, lovindu-ne de birocratie, management deficitar al acestor resurse monetare, incompetenta autoritatilor si a celor care se ocupa de astfel de lucruri. Sper sa nu vorbesc cu pacat facand astfel de afirmatii, dar sunt si organizatii care trateaza serios problema si incearca sa gaseasca solutii viabile pentru a face cat mai mult bine. Sunt foarte putine, ce-i drept, dar slava Domnului ca exista …
Vineri 13!!! Ce poate fi mai fatidic decat o asociere de genul asta? Desigur, marti 13!!! ) In orice caz, azi am implinit 20 de ani. Multi, daca incepi sa ii numeri: 1, 2, 3…………..20!!! Imi aduc aminte de vorba mamei de azi dimineata: “Mama, prefixul 2, nu e nimic … sa vezi cand o sa avansezi la 3 si la 4. Atunci sa te tii!”
Din categoria persoanelor care nu si-au adus aminte ca azi e ziua mea, enumeram:
X
Y
Z
W
si de la capat. Si asta nu ar fi nimic daca nu m-as simti ca Eminescu la umbra unui copac. Stari caracteristice unei zile de nastere: plictis, emo … tie, tristete, deziluzie, parere de rau. Cica ar trebui sa fie un moment notabil in viata cuiva, dar pt mine e o zi ca oricare alta. Si ce??? Nu se mai invarte Pamantul daca sunt eu trista? Nu mai curge raul la vale daca nu zambesc? Prefer sa imi inec amarul intr-o drama, pe care mi-o fac cadou mie, intr-o muzica emo…tionanta si profunda si in a nu vedea pe nimeni pana maine. Deja urarea “La multi ani!” incepe sa fie suparatoare. La cat de multi ani??? 60-70??? Pana o sa incep sa ma dezmembrez? Sau pana o sa devin clientul unei firme de pompe funebre???
In orice caz,
P.S: Multumesc tuturor celor care au uitat sa imi ureze “La multi ani” si celor care nu s-au sinchisit. In fond, what friends are for???
