SCRISOAREA I

Draga nenea de la 3,

Cu tot respectul de care dai tu dovada atunci cand imi bubui muzica in creieri la ora 12 noaptea cand neuronul meu vrea sa se odihneasca, iti scriu aceste randuri. Mi se fix rupe ca pe mata te deranjeaza basii mei, pentru ca in fond, sunt pe proprietatea mea, adica in casa mea, unde pot sa fac ce ma taie pe mine. Ca lu mataluta care esti doct nu iti place B.U.G Mafia, mi se rupe de asemenea. Eu nu am venit la mata la usa sa iti bat (cioc-cioc) si sa iti spun sa dai muzica de doi lei pe care o asculti mai incet. In primul rand mai nene, ma deranjeaza faptul ca ma tutuiesti. Mama mea m-a invatat sa fiu respectuoasa cu necunoscutii, inclusiv cu matale, dar acum ca te-am cunoscut, pot sa imi incalc principiul asta, iar urmatoarea data cand o sa te vad, o sa iti aplic acelasi tratament. Nu ne tragem amandoi de sireturi. Si ce daca am doar 20 de ani??? Respecta ca sa fi respectat (ceea ce nu e cazul la matale). In incheiere as dori sa te rog sa imi faci un program cu orele in care te gasesti acasa, pentru a ma putea bucura de basii mei. Imi cer scuze, mii si mii de scuze ca ti-am trantit usa in nas si iti promit ca o sa fac asta si alta data. Eu, mai nenea de la 3, mi-am dat seama ca respectul e pentru prosti. De aceea o sa fiu o fetita obraznica. Si eu am drepturi, nu numai matale. Si eu aveam dreptul sa ma odihnesc cand matale faceai sex pe muzica aia de mahala. Ma intreb ce ai mai zice daca m-ai auzi extaziata si in culmea orgasmului. Ai mai bate la usa sau ai asculta cu paharul lipit de calorifer??? Cam ipocrit nenea de la 3 cu toate cunostintele lui teoretice. Nu-i nimic, ca vine si randu’meu.

Saru’mana!!!

Cumpana

De cele mai multe ori, in viata, lucrurile nu ies exact asa cum am vrea noi. De cele mai multe ori poate avem asteptari mult prea mari si muncim mult prea putin pentru a dobandi ce avem nevoie. De cele mai multe ori poate nu suntem dispusi sa facem compromisuri si totusi le facem. De ce? Nu am inteles niciodata ambitia asta prosteasca a omului de a avea mai mult decat ii este posibil, de a se intinde mai mult decat il tine plapuma. Din cauza asta, multi o dau in teribilism si fac gesturi necugetate, isi reneaga principiile, originile, se inchid in ei si se razboiesc cu ei insisi. Am avut si eu astfel de momente de revolta interioara in care m-am simtit neinteleasa, marginalizata, in care am simtit ca toata lumea e impotriva mea. Uneori asa a fost. Cand esti bun in ceea ce faci, unii incearca sa te traga in jos. Cand vad ca nu poti da inainte, te lasa in pace, iar atunci cand te vad pe marginea prapastiei, iti dau branci. Asa se manifesta omenia. Viata a devenit o competitie, in care concurenta e meschina si neloiala, in care totul are un pret mult prea mare. Am intalnit foarte putini oameni care sa ma faca sa ii plac cu adevarat pentru ceea ce sunt, asa cum sunt. Motivul este simplu. Toti ne dam a fi ceea ce in fond nu suntem si nu vom fi niciodata. Toti ne dam a fi mai buni decat suntem. Pentru a impresiona. Pentru a masca. Pentru a ne face placuti, adulati, venerati. Lauda bucura pe oricine, nu? Dar uneori, accidental, ne pica masca si de sub ea ni se dezvaluie chipurile schimonosite, murdare, patate de intoleranta, de rautate, chipurile de monstrii cu aere de zane bune. Nimic nu e ceea ce pare. Nimic nu mai e pur,nimic nu mai e original. Ne copiem unii pe altii in tot. Ne grupam si ne incadram de unii singuri in categorii marginale, cu temperamente colerice, profund anti-sociale. Iesim in evidenta prin prisma unei purtari degradante si a unor obiceiuri proaste, imorale. Facem bine??? Nu, nicidecum. Nu facem altceva decat sa ne patam si sa ne improscam in continuare, noi insine, cu noroiul ignorantei, al delasarii morale. Avem aspiratii curate? Avem morala? Gandim etic? Ne bazam pe ceva cand facem o afirmatie defaimatoare la adresa cuiva? Nu. Am devenit forme fara fond. Am devenit trupuri golite de orice spirit. Am devenit halci de carne insensibile si indiferente. Nu ne pasa sa luam atitudine in nimic. Nu ne intereseaza sa ne cultivam spiritul si spiritualitatea in detrimentul materialitatii. E cu totul invers. Ne hranim cu materie moarta, cu lacomie si ravnim dupa orice nimic pe care noi il consideram important. Nu ne putem opune unei nedreptati pentru ca noi gandim colectiv. Nu mai avem personalitate, pentru ca traim in democratie. Noi suntem muti, noi nu vorbim. Vorbeste vocea poporului, a celor multi si corupti, a demagogilor si a formatorilor de opinii. Suntem niste marionete cusute la gura de papusarul nostru care face din noi cele mai amuzante si distractive paiate. Suntem niste carpe cu chip de om. Suntem niste epave ale constiintei individuale devenita acum colectiva, care zace pe fundul unui trecut istoric incununat de succesul unor oameni care nu au stiut sa se lase prada cotropitorilor de suflete si au luptat pentru ce-i al lor. Au luptat pentru libertate. Noi nu mai stim sa facem asta. Noi nu stim ce inseamna libertate. Ni s-a aratat la un moment dat, dar am ravnit la mai mult decat putem duce iar asta este rasplata faptelor noastre. Ne taram prin rutina, prin monotonie, prin mizeria din vietile noastre. Luam toata mana, atunci cand ni se da un deget, pentru ca doar asta stim. Ne bucuram cand mai marii nostri ne arunca un vierme drept momeala pentru un viitor mai bun. Pandim ca niste varani esecul vecinului nostru ca sa ne putem bucura de rau lui. AM UITAT SA FIM OAMENI! Am uitat sa fim NOI …

Ci ca la ca ci chi cea …

ATENTIE ! Acest post este un pamflet si trebuie tratat ca atare.

Plictiseala mare. Caldura mare. Iluzii optice. Navighez pe internet intr-o dimineata normala de miercuri, in care nimic nu se anunta a fi frumos. Peste ce dau? Peste asta http://maneledevis.wordpress.com . Dau intr-un ras isteric, imi dau lacrimile de atata ras si am un declick. Stai asa, ca nu-i asa. Hooooooo! Barrrrrrrrrrrrr! Ia stai nitel. Rad io rad, da nici chiar asa. Analizand mai atent curentul manelist, ajung sa constat cu tristete ca lucrurile merg din rau in mai rau. Se duce o lupta crancena intre citez: “rocari” si manelisti. Nu o sa stau sa analizez toate cauzele acestui razboi, insa as vrea sa imi exprim parerea vadit intrigata de lipsa de cultura, de agramatismele generatiei manelo, de lipsa de implicare in altceva decat lantu’de la gat, cum imi sta freaza?, cu ce ma incalt azi?, mi-am luat cd-ul cu guta?. Am vazut in comentarii indemnuri la a citi o carte. Am ramas stupefiata. Cum poti sa indemni pe cineva din regnul manelofiloguta sa citeasca??? E o barbarie, e o “jicnire” mult prea mare. In primul rand aceste specimene nu stiu sa citeasca, nu au invatat sa citeasca, nu le place sa citeasca si nici nu or s-o faca vreodata. Dovada stau numeroasele “agramaticalitati” (Costi Ionita a spus asta-el face parte tot din curentul manelo). Desigur, pentru a nu invinovati aceasta specie de toate relele care sunt pe lume, ar trebui sa aduc in discutie acea institutie a statului, care te formeaza pe tine ca individ, acel mentor si formator de idei (ca de asta ies multi idioti de pe bancile ei), care a decazut si s-a transformat si anume scoala. Aceasta forma de aglomerare urbano-ruralo-salbatica este de fapt, locul unde se initiaza cocalarii, manelofilii si pitzipoancele in arta de a fi ce sunt . Stiu suna a nuca in perete, dar asa este. Scoala moderna romaneasca si-a format o traditie din a fi calcata in picioare, din a-i fi batjocorite valorile, principiile. Sa incepem cu o caracteristica esentiala. O sa le enumar ca pe cele 10-6 porunci, pentru ca nu se poate altfel. NU intentionez sa batjocoresc aceasta institutie, insa tin sa subliniez unde se greseste.

1. SCOALA ROMANEASCA ESTE PERMISIVA! Acest enunt ma face sa ma duc cu gandul la tinuta elevilor si a elevelor de liceu (ma duc cam departe cu gandul), la tinuta elevilor de gimnaziu. Sunt foarte putine scoli care au o politica stricta in ceea ce priveste tinuta celor care invata acolo. Uniformele sunt un lucru foarte putin fesan, “nu se mai poarta,ca nu e pe vremea lu’bunica” ar spune una dintre elevele de clasa a-6-a. Ei bine, si pe vremea mea, muica (era demult, acum vreun an si ceva), in clasa a 12 a se punea problema uniformelor. Noi, astia mai geek de la natura, nu am avut nimic impotriva, insa rascoala a fost sustinuta de manelofilii care nu isi mai puteau etala hainele de la diengi, ribuc, adidas, naic si mai stiu eu ce. De bijuuri nu incape discutie, pentru ca nu renuntau la ele nici in ruptul capului. Recapitulare: scoala permite multe!

2. SCOALA ROMANEASCA ESTE NEINTERESANTA ! Formularea de balta a poruncii no.2, mi-a fost insuflata tot de o persoana cu un iq low-level, care sustinea sus si tare ca lui/ei nu ii place scoala. Just, daca stau sa analizez porcariile cu care scoala romaneasca le bombardeaza SINGURUL neuron functional. Pentru a conduce un bemveu sau pentru a asculta Gutza, nu ai nevoie de foarte multe cunostinte teoretice. E nevoie de ceva cunostinte practice: sa stii sa bagi cheia in contact si cd-ul in cd player si te poti considera super-inteligent. Ce sens are sa invete teoria relativitatii, gramatica limbii romane, adunari, scaderi si te-miri-ce, cand ei stiu toate “agramaticalitatile” posibile, cand ei cunosc teoria sistemului lui salam si au masini de numarat bani (sau numaratoare-in termeni mai familiari)? In conceptia lor, scoala “o faci doar ca sa ai o diploma, sa arati ca ai valoare”

3. SCOALA ROMANEASCA ESTE LOC DE RANDEZ-VOUS! True, daca stau sa analizez prezenta la ore.

4. SCOALA ROMANEASCA ESTE LOC AL PIERZANIEI ! Very true, daca analizam conflictele profesori-elevi, bataile ca la satra, limbajul elevat (lipsa de implicare al unor autoritati competente ))))))) ) si partidele de sex oral din toalete (care incep la varste fragede).

Aceasta insiruire de “porunci” ar putea continua, insa nu am vrut sa denigrez foarte tare imaginea acestei institutii. Masuri nu exista. In schimb, exista norme teoretice ce se vor a fi respectate. Domnilor, dragi parinti si mai draga, cum credeti ca s-a ajuns aici? Din pura lipsa de implicare, din lipsa de timp a parintilor care nu stau sa isi educe extra odraslele, care nu le dau de lucru si ii lasa liberi pe maidan ca scapati din cusca, care considera ca un copil se creste cu televizorul. Eu va dau un sfat: REVENITI-VA !!! TREZITI-VA LA REALITATE PANA NU E PREA TARZIU! Incercati sa va educati copilul si nu mai alergati dupa bani. La un moment dat in viata voastra, veti constata ca ati pierdut clipe pretioase, in care va puteati forma copilul in sensul de a ajunge mandrii de el si nu un manelo-cocalaro-ratat, care sa injure ca la usa cortului niste oameni cu o parere proprie diferita de a lui …

Voi mai reveni cu articole pe aceasta tema pentru ca mi se pare un subiect important. Nu tin sa critic institutia in sine ci atitudinea si masurile care se iau in acest sens.