Femeia – evolutia de-a lungul timpului

Notiunea de familie, a capatat valente noi o data cu trecerea timpului, evoluand intr-o “involutie” continua. La inceput, acest termen era utilizat pentru a caracteriza slugile care traiau sub acelasi acoperis (in prezent, se rezuma la una: femeia). O data cu scurgerea timpului, termenul a fost utilizat pentru a numi persoanele de acelasi sange, care traiau sub acelasi acoperis. In contemporaneitate, familia este privita ca cea mai mica forma de societate, care inglobeaza valori distincte. Din trecut si pana in zilele noastre, aceasta a evoluat de la patriarhat la matriarhat si in prezent la o forma greu identificabila, care confera ambilor capi de familie drepturi egale. Judecand spre exemplu atributiile femeii in trecut (care nu sunt diferite de cele din ziua de azi), putem observa o mica mare modificare: femeia, ca fiinta plurivalenta si inzestrata cu ceva mai multi neuroni decat un barbat, sau hai sa spunem maturizata mai de timpuriu, a dobandit, pe langa sarcinile ce ii revin in mod miraculos doar pentru faptul ca este femeie si altele, prin simplul fapt ca doreste egalitate in drepturi si independenta. Insa, toatea astea costa scump. Unui barbat, pe langa sarcina de “a aduce bani in casa”, i-au revenit si celelalte munci silnice: de a bea bere, de a se uita la televizor, de a se face ca munceste, de a se bucura de o barfa calda, de a da ordine si instructiuni cu precizie de ceas elvetian si de a se opune tot timpul dorintelor femeii. Bun! Revenind la rolul femeii/mamei in familia moderna, am putea spune: dupa fapta si rasplata. Insa, lucrurile nu stau asa! Din dorinta de emancipare, de avansare pe scara sociala, de dobandire a libertatii de gandire si de actiune (care sa fim sinceri, intr-o relatie de casatorie, sunt ingradite de il cappo di tutti cappi), a ajuns sa pice intr-o alta extrema, mult mai complicata. O sa enumar doar cateva dintre legile nescrise care duc la supunerea femeii si la delasarea ei morala, sociala, fizica:

1. Daca o femeie are ghinionul de a locui dupa fericitul (beah) eveniment in casa socrilor sai, atunci aceasta femeie este o femeie terminata!

2. Daca o femeie are parte de un barbat bun ca painea calda inainte de casatorie, dupa, acesta va devenii precum posmagii: tot timpul trebuind sa fie udat cu dezmierdari si vorbe frumoase.

3. Daca o femeie are inainte de casatorie o slujba care o implineste, dupa casatorie aceasta va fi nevoita sa renunte. Motive? Mai mult de 3:

a. trebuie sa aiba grija de casa, trebuie sa gateasca si sa isi indeplineasca atributiile de sotie iubitoare

b. in mod subit apare un copil, care, fara nici o vina, are nevoie de ea in permanenta

c. castiga mai mult decat sotul ei, care simtindu-se inhibat, invoca tot felul de motive dubioase pentru a o face sa isi dea demisia

3. Daca inainte de casatorie o femeie este cocheta, dupa, nu va mai fi. Motive? Doua:

a. respectivului consort nu ii place ca femeia lui sa fie privita lasciv de alti barbati si de asta ar dori in  sinea lui sa o imbrace intr-un sac

b. timpul nu mai ajunge, ea nu isi poate respecta programarile la coafor si uite asa, intr-un an, doi, ajunge sa nu se mai recunoasca. Vinovat? Timpul.

4. Daca inainte de casatorie, bunurile nu erau comune, dupa casatorie, ce-i al meu e si al tau.

5. Ce e de manacare astazi? Nu imi place asta, vreau altceva …

O intrebare care pe multe femei le face sa isi piarda mintile. Motivul? Simplu ca buna ziua. Dupa ce ea petrece 5 ore in bucatarie deasupra aragazului, in miros de ceapa prajita, peste si mai stiu eu ce, el vine si face nazuri. Cum sa nu te apuce nebunia cand petreci 5 ore pretioase din timpul tau in bucatarie, doar ca sa ii faci lui feluri alese si el sa le refuze?

6. Azi e meci, maine e meci, poimaine e meci …

In fiecare zi, el gaseste ceva interesant de vazut la tv. Tu, in schimb, trebuie sa astepti, ca o sotie iubitoare ce esti, sa se termine meciul, retrospectiva meciului, emisiunile comentate despre meci, meciul in reluare … Ufff!

7. Acasa … tv

Daca inainte de casatorie femeia se  putea delecta cu telenovelele sale preferate, il putea admira pe Jose Armando si putea plange in voie la finaluri fericite, acum pana si aceasta placere ii este refuzata. Fix in cele 5 minute de pauza dintre emisiunile lui preferate, da si ea pe postul telenovelist si ghici ce??? Fix in momentul in care apasa pe buton, iese el mandru din baie si spune : “Femeia, tot femeie! Esti ca toate celelalte. Nu am plecat bine la baie, ca ai si dat pe telenovele”, replica la care, ea tace ca o mielusica cedandu-i marelui guru al meciurilor televizate, “obiectul”.

8. Daca inainte de casatorie femeia avea timp sa citeasca, sa iasa cu prietenele, dupa casatorie, hobby-urile femeii se reorienteaza.

Legi ar mai fi multe. Despre obligatiile femeii s-ar putea scrie arhive intregi, s-ar putea dezbate ani lumina pe marginea a ce ar trebui sa faca o femeie, dar care sunt oare, atributiunile barbatului? O sa enumar in continuare 3 dintre ele:

1. Nici una

2. Nici una

3. Du gunoiul

De fapt si de drept, asta este singura sarcina pe care noi femeile le-o incredintam barbatilor nostrii pentru a-i face sa se simta utili. Daca nu am face asta, am uita ca exista intr-un colt al casei, captivati de tembelizor, berica si din cand in cand cate o manea de Guta.

Nota pentru John Doe al meu: Cat ma bucur ca te am !

Nota pentru restul barbatilor: Nu-i nimic, nu va simtiti ofensati. E doar ciclul normal al unei relatii/casnicii. Noroc si la mai mare!

Postul meu vrea sa fie o viziune tragi-comico-realista a evolutiei normale a lucrurilor intr-o familie. Desigur, exista si exceptii. Nu poti stii, pana nu incerci. In speranta ca am amuzat pe cineva si ca nu am avut o atitudine ofensiva la adresa masculinitatii, va invit sa va lasati parerile pro si contra asupra argumentelor mele.

Nota pentru John Doe al meu: Cat ma bucur ca te am !

Scrisoare pentru Mos Craciun

Draga Mosule,

Chiar daca mai sunt multe zile pana la Craciun, m-am gandit sa iti scriu. Nu am mai facut-o de mult si aproape am uitat ca existi. Nu e asa! Nu te-am uitat, dar am fost atat de ocupata cu problemele mele, incat am uitat cum e sa te bucuri, cum e sa fii recunoscator atunci cand primesti ceva, cum e sa simti spiritul sarbatorilor la fel ca in copilarie. Niciodata nu ti-am cerut mult, niciodata nu am cerut mai mult decat stiam ca merit si ca imi poti tu aduce. Acum, o sa iti cer mai mult poate, decat ti-am cerut in toata viata mea. Poate ca nu merit toate astea, dar eu cred ca am fost un om bun si un copil cuminte. Tu stii ca desi eu am crescut si am devenit femeie in toata firea, in sufletul meu a ramas inchis copilul care o data stia sa se bucure de nimicurile lui, de lumea lui construita numai din lucruri frumoase, de oamenii pe care ii vedea intotdeauna buni si de viata. Nu am vrut sa cresc si sa devin la fel ca toti ceilalti. Am cerut intotdeauna atat cat am considerat ca merit sa primesc, iar acum cred ca e vremea sa primesc mai mult. O sa te intrebi de ce si cum pot eu sa indraznesc sa iti cer atatea, cand probabil tu mi-ai pregatit un dar mic, simbolic, dar stai linistit, nu vreau sa iti cer lucruri materiale. Pe acelea poti sa le dai oamenilor care au mai putin decat mine. Eu am destul cat sa spun ca am de toate. Vreau sa iti cer acelasi lucru pe care ti l-am cerut in fiecare an de cand ma stiu, si pe care chiar daca l-am primit mai devreme, vreau sa ti-l cer din nou. Imi doresc sa primesc, dar nu cadou, ci pentru toata viata, cu promisiunea de a avea grija de el, de a-l iubi cu tot sufletul, de a-i fi alaturi si de a-l rasfata, pe ingerasul meu, pe singurul om care ma poate face fericita, pe el … nu trebuie sa iti spun cine e, pentru ca tu stii bine. E singurul om care are puterea de a transforma totul in  viata mea, de a ma face sa zambesc, omul care ma lasa sa fiu in continuare copil si care copilareste alaturi de mine. E jumatatea mea si bucatica din ce sunt eu. Stiu ca exista, ca e acolo si ca ma asteapta.  Atat vreau sa iti cer pentru mine. Iar pentru toata lumea nu vreau sa iti cer decat sanatate, bucurie, iubire, simtire si ratiune. Avem nevoie de toate pentru a ne simti oameni si pentru a ne urma traiectoria prin viata …

Sper ca nu am indraznit prea mult prin a-ti cere toate astea, Mosule si sper sa nu uiti ca in lume sunt multi oameni cu suflet de copil pe ale caror rugaminti te rog sa nu uiti sa le indeplinesti.

Cu drag,

unul din copiii tai …

Romania de altadata

 Pentru cei nostalgici,pentru cei ce inca mai tanjesc dupa farmecul epocii de aur,pentru cei care vor sa vada in trecut,am postat imagini de alta data.Pentru mine,pentru voi,pentru toti cei carora le este dor de “alta data”,dar care traiesc prezentul…

De ce?

Suntem oameni. De cele mai multe ori suntem expusi greselilor noastre sau ale altora. Alteori suportam consecintele faptelor noastre sau a celor din jurul nostru. Suntem egali, dar ne delimitam intre noi pe criterii dintre cele mai ciudate. Suntem tentati sa judecam dupa rasa, sex, apartenenta politica, preferinte in materie de moda, inteligenta, realizari, statut social, dar niciodata nu ne judecam dupa ceea ce insemnam noi, ca oameni, ca fiinte inzestrate cu darul gandirii si cu liberul arbitru. Incercam sa ii facem pe cei din jurul nostru sa isi vada greselile, dar nu ii ajutam sa cunoasca singura cale de a se mantui, calea spre Dumnezeu. L-am uitat pana si noi, cei care sustinem cu tarie ca suntem credinciosi, ca mergem la Biserica, noi cei care tinem toate posturile de peste an, dar nu ne putem abtine sa clevetim impotriva celor pe care ii invidiem, noi cei care suntem naivi si fara aparare, cand de fapt nu incercam decat sa ne urmarim scopurile. Suntem tentati sa ne luam cu mainile de cap cand auzim barbariile comise de unii si de altii cu sange rece, dar nu suntem in stare sa facem nimic sa le impiedicam. Suntem tentati sa judecam aspru pe cel de langa noi, decat sa ne caim pentru propriile noastre greseli. Si toate astea pentru ce? De ce incercam sa parem saritori si de folos tuturor, dar ne uitam pe noi? De ce ne ignoram sufletele care tanjesc dupa Cuvantul lui Dumnezeu? De ce nu ne oprim din goana noastra nebuna dupa material sa ne ascultam glasul inimii? De ce?

Popor de sfatuitori

Oricat de paradoxal ar parea, asta suntem. Un popor de demagogi si de sfatuitori, de psihologi si clarvazatori. Putem rezolva problemele altora, dar nu ni le putem rezolva pe ale noastre, putem sa prevedem ce li se poate intampla altora, dar nu putem sa prevedem ce vom face noi maine. Ma intreb de unde aceasta agilitate de a rezolva situatiile altora cu o precizie mai mult decat matematica …

Iubirea ne face mai frumosi!

De cate ori in viata nu am avut impresia ca suntem cei mai buni? De cate ori in viata nu am avut impresia ca tot ceea ce facem este bine? Dar de cate ori ne-am inselat? Exista un lucru pe care Dumnezeu ni l-a dat pentru a face din noi ceea ce niciodata, prin noi insine nu am putea fi: iubirea! Sentimentul acesta e un amalgam de trairi, de senzatii, de emotii care ne transforma, ne face sa renastem, sa ne dorim sa fim altfel decat suntem. Iubirea innobileaza, iubirea induioseaza pana si cea mai dura inima. Iubirea e darul pe care fara sa vrem il primim. Exista iubire in toate lucrurile din jurul nostru: intr-o floare, intr-un strop de ploaie, exista iubire in zambetul unui copil, dar mai presus de toate exista iubire in noi, in sufletul nostru. Poate ca suntem mult prea grabiti pentru a putea trai dragostea asa cum ne-am dori, poate ne simtim sufocati de agitatia cotidiana, de mult prea multele noastre griji. Dar dragostea nu tine cont de nimic. Dragostea nu tine cont de distanta, de obstacole, ea doar … exista. De multe ori in viata poate, am avut impresia ca iubim. Dar de cate ori a fost asa? Se spune ca unui om ii este dat sa iubeasca din toata inima o singura data in viata. Fals! Un om iubeste de multe ori de-a lungul vietii, dar niciodata la aceeasi intensitate. Cand intalnim omul la care visam de cand ne stim, cand fiecare sentiment la care visam devine realitate, cand ochii celui de care ne indragostim devin calauzele noastre, cand ne dorim sa il avem aproape mai mult decat orice altceva, cand ne dorim sa devenim un intreg cu cel la care tinem, cand ni-l dorim in atat de multe feluri, cand ne vedem intreaga viata curgand langa cel de langa noi, ne dam seama ca iubim. Nu poti sa iubesti asa de prea multe ori in viata pentru ca omul de care te indragostesti pana peste urechi, nu va avea niciodata un inlocuitor. Niciodata, nimeni, nu va ajunge la inaltimea lui. Poate ca il punem undeva pe un piedestal unde nimic nu il poate atinge, dar fara sa vrem facem asta. Prin prisma a ceea ce ne daruieste, prin faptul ca sentimentele lui sunt aceleasi cu ale noastre, prin simplul fapt ca stim ca undeva, exista cineva care ar sacrifica orice in numele dragostei pe care ne-o poarta. Oare cati oameni mai stiu sa iubeasca asa??? Oare cati oameni inteleg ca dragostea adevarata uneori cere sacrificii, oare cati oameni mai stiu sa simta, sa iubeasca si sa se lase iubiti? Foarte putini …

Toata lumea doarme!

Se pare ca nu numai Romania doarme. Se pare ca intreaga planeta a amortit. Se pare ca ne-o cautam cu lumanarea. Se tot discuta deunazi la televizor despre LHC (Large Hadron Collider), care va fi pus in functiune pe 21 octombrie. Se vehiculeaza ca acest accelerator de particule ar putea fi o posibila cauza a sfarsitului lumii. O data cu acest experiment este foarte probabila crearea de gauri negre in centrul pamantului, care, spun specialistii, ar putea evolua in viitorii 4 ani, inghitind Pamantul. La acest experiment si-au dat acordul 20 de tari si s-au investit 6 miliarde de euro, bani proveniti de la Uniunea Europeana si implicit de la Romania. Alte puteri economice precum SUA si Japonia au contribuit de asemenea cu fonduri la acest proiect. Unele state si-au exprimat vadit nemultumirea fata de acest experiment de dimensiuni uriase al carui deznodamant nimeni nu il poate cunoaste cu certitudine, insa acesta nu este si cazul Romaniei. Mai marii nostri nu s-au sinchisit sa ceara parerea populatiei in legatura cu aceasta problema si sa inainteze o petitie Curtii Drepturilor Omului cum au facut alte state gandindu-se la efectele negative ale acestui experiment. Acest subiect se vehiculeaza de putina vreme, iar din ceea ce stiu eu, nu cred ca s-a facut vreun experiment la scara mai mica pentru a se vedea eventualele implicatii. Riscam, asadar, fara voia noastra, sa ne pierdem dreptul la viata permitand ca astfel de experimente sa aiba loc. Intr-adevar, nasterea Universului este si ramane un mister pentru omenire, dar un mister ale carui taine nu ar trebui dezlegate. Omul incearca sa se joace de-a Dumnezeu cu soarta lui incercand sa cunoasca ceea ce nu ii este permis. Nu stiu de ce atata interes in a afla tainele Universului. Putem schimba cumva evolutia lucrurilor cunoscand trecutul?

Romania,TREZESTE-TE!!!!!

Dormi bine? Comod? Mai ai nevoie de inca o perna? Sa te invelesc mai bine? Ooo, ce dragalasa esti cand dormi! Ma emotionezi pana la lacrimi! Romania, tu esti bolnavioara? Cred ca da. Cred ca ai probleme psihice! Un control ti-ar prinde bine!

Romania are probleme. Romania isi doarme somnul de veci. Romania este indiferenta. A cazut in depresie. Nimeni nu ia atitudine. Biata de ea! Si-a pierdut mintile si o data cu ea si toti prostii care salasluiesc in ea. Cu o mare modestie spun ca suntem un neam de inculti, de ignoranti, de pedofili si criminali. Am folosit apelative mult prea soft pentru o asemenea pleava si o asemenea groapa de gunoi. Romania a devenit “tarfa” Europei. Toata lumea si-o trage cu Romania dupa bunul plac, iar ea, ca o matroana desavarsita satisface pana si cele mai indecente pofte. Ma uitam acum cateva minute la stiri. Nu stiu de ce am facut asta. Imi place sa ma chinui. Ordinea de zi nu ma mai lasa cu gura cascata: o asistenta arde 4 bebelusi nascuti prematur cu o substanta de curatat podele pe care a confundat-o cu spirtul, un sofer de tir violeaza o copila de 12 ani amagind-o cu o sedinta de spiritism, un alt nenorocit violeaza  copii prin Ilfov s.a.m.d. Ma mai poate uimi ceva? Va mai poate uimi ceva? NU! Suntem o natie de denaturati, de tulburati psihic, de dementi! Fratilor??? V-a luat caldura mintile??? Nevestele nu va mai satisfac? Aveti nevoie de prospaturi??? Impuscati-va! Faceti un bine omenirii si fierbeti in iad! Cum mai poti numi “om” un astfel de exemplar ratat, un pedofil, un paria??? Cine il mai poate numi “om”? Numai unul ca el! Eu cred ca ar trebui facute controale psihice fiecarui cetatean al acestei tari pentru a intampina asemenea evenimente tragice. Un copil care sufera o astfel de experienta neplacuta ramane traumatizat pe viata. Ce animal are un suflet atat de rece incat sa comita o astfel de fapta? Imi pare rau si tanjesc dupa centrele de reeducare si dupa regimurile de acolo. Poate ca la asta ar trebui supusi nenorocitii care isi satisfac poftele carnale bolnavicioase cu un copil. Poate ca merita sa putrezeasca in spatele gratiilor, nu sa fie eliberati pentru buna purtare! In  ce lume traim? In ce tara traim? Totul mi se pare un film SF combinat cu unul horror de foarte proasta calitate. De ce nu ne unim noi astia mai normali impotriva tuturor leprelor astora sociale si sa facem cu adevarat ceva ca sa prevenim ca astfel de lucruri sa li se intample si copiilor nostri? De ce toata lumea accepta cu capul plecat tot ce se intampla? De ce nu vrea nimeni sa ia atitudine? De ce nu se revolta? De ce nu se simte nimeni in stare sa lupte pt mai bine impotriva coruptilor si a nenorocitilor care ne baga pe gat sulele lor oratorice ca sa ne ameteasca si sa ne suceasca mintile? De ce dormim toti pe noi? De ce ne intereseaza sa ne ingrasam buzunarele si sa ne facem fundurile late de atata comoditate in loc sa facem ceva pentru tara in care traim si care a ajuns un cos de gunoi??? De ce??? Astept sugestiile si rezolvarile voastre cel putin teoretice la aceste bube negre ale prea bolnavei Romania!