Dor de tine …

Mi-e frig. Mi-e atat de frig incat simt cum sangele mi se raceste in vene, tanjind dupa scanteia care il face sa fiarba. Imi indrept privirea catre fereastra. Trecatorii goniti de ploaia care uda usor pamantul se indreapta nebuni spre casele lor. Imi atrage atentia o picatura de ploaie care se prelinge incet pe geam, strigand parca in locul meu, disperata, sa te intorci. Ascult o muzica trista, care ma face sa devin din ce in ce mai agitata. Nu imi mai gasesc locul si imi vine sa fug. Oriunde! Sa ajung la tine, sa te iau in brate, sa te strang la pieptul meu si sa nu iti mai dau drumul niciodata. Dar… nu pot. Imi simt corpul amortit de durere, de singuratate, de dor… Strang in brate o fotografie. O privesc din cand in cand si o strang din ce in ce mai tare la piept. Degetele mi se inclesteaza in jurul ei si nu o pot lasa din mana. S-a lipit de mine si ma urmareste. Cad jos, langa fereastra, cu poza la pieptul meu si cu privirea indreptata in tavan. Amintirile incep sa imi vina in minte ca un tavalug, inundanu-mi fiecare coltisor al mintii. Zambetul tau, atingerile tale, fiecare data cand am facut dragoste, fiecare sarut patimas, mirosul tau, pielea ta, parfumul tau, ochii tai caprui si plini de dragoste, parul tau aspru, mainile tale catifelate, fiecare contopire a fiintei noastre, fiecare gluma de-a ta la care am ras cu sufletul, fiecare moment nebunesc in care simteam ca te doresc cu totul, ca vreau sa fac parte din tine, sa ma ascund in inima ta, lacrimile din ochii tai in momentele noastre ternsionate, cuvintele pe care ni le spuneam, mesajele noastre, orele in sir vorbite la telefon, duritatea pe care o afisai la inceput si caldura cu care ma invalui acum. Totul! Imaginile astea se invart in capul meu haotic, ma fac sa rad, sa plang, sa suspin, sa ma ridic, sa zambesc, sa cad … si toate astea pentru ca imi e atat de dor de tine!