Promovarea

O definitie “specializata” a promovarii, data de specialistii in marketing este urmatoarea: “Promovarea înglobeaza ansamblul actiunilor de informare,  atragere si pastrare a clientilor potentiali si traditionali spre o anumita oferta de stimulare a deciziei de cumparare, prin trezirea interesului si crearea convingerii ca oferta respectiva le satisface la cel mai înalt nivel anumite trebuinte” . Promovarea are la baza un element esential, comunicarea, fara de care vanzarea unui produs sau serviciu nu se poate face. Acesta este primul lucru pe care micul intreprinzator si companiile mari trebuie sa il aiba in minte. Degeaba stii sa vinzi, daca nu stii cum sa faci asta. Degeaba esti un bun orator daca nu stii ce, cum si cui sa comunici pentru a-ti atinge scopul.

Inca nu am dobandit titlul de expert in marketing. Mai am pana acolo. Dar este foarte simplu sa descriu cativa pasi firesti pe care ar trebui sa ii urmeze un intreprinzator pentru a-si promova si imbunatati imaginea magazinului.

Pentru a atrage oamenii sa calce pragul magazinului tau, ai nevoie de ceva “lipici” . Intotdeauna, sau in marea majoritate a cazurilor, reclama este sufletul comertului. Publicitatea, sub orice forma vinde. Nu conteaza ce nume are magazinul pe care vrei sa il promovezi. Insa trebuie sa tii cont ca trebuie sa sune melodios, incitant si generic. Nu ii poti da unui magazin de piese auto denumirea de Supermarket “La gradina” . Poti eventual, sa iti alegi un nume in concordanta cu obiectul tau de activitate. De exemplu: Gelu A. F piese auto. Asa, stii sigur ca cel putin segmentul tau de consumatori va fi informat ca  tu vinzi exact ceea ce au ei nevoie. Pe langa reclama, imaginea face totul. Lucrurile facute cu stil, nu necesita neaparat o investitie uriasa. O firma luminoasa poate fi o unealta buna de atragere a trecatorilor si de a-i face, daca nu sa cumpere, macar sa iti treaca pragul, sa vada despre ce e vorba. Asta, referitor la exterior. Niste geamuri curate, afise nu prea multe si produse  expuse in vitrina, cu siguranta atrag atentia curiosilor. Iti poti promova magazinul sau mica afacere prin orice mijloc de comunicatie. Fie ca e vorba de radio, reclame televizate, anunturi in ziare, pliante publicitare care sa spuna clar ce vinzi si unde poti fi gasit, panouri publicitare, toate pot reprezenta  mijloace de promovare. Nu trebuie sa fi extraordinar de istet sa iti dai seama ca lumea trebuie sa stie de tine, ca sa incepi sa atragi profit si sa iti  fidelizezi clientela, sa te extinzi si sa iti ocupi locul pe piata. Chiar daca esti mic, inceputul nu e deloc greu. E nevoie doar de imaginatie. Partea cea mai dificila, abia acum urmeaza. Iau exemplul meu, pentru ca e cel mai concludent. Atunci cand intru intr-un magazin, ma consider potential client. Pentru ca imi doresc ca atunci cand fac cumparaturi produsele “sa imi sara in ochi”, tu ca intreprinzator, trebuie sa ai o tactica bine pusa la punct pentru a-mi facilita orientare si gasirea produselor de care am nevoie. Poti avea oameni care sa lucreze pentru tine, dar pe care tu sa ii instruiesti in prealabil. Eu nu sunt un client pretentios, insa sunt ocupat si am nevoie de minimum de timp pentru a-mi efectua cumparaturile. Si mai am nevoie de ceva. Am nevoie de vanzatori amabili, care sa imi zambeasca si care sa ma ajute sa gasesc ce caut, daca eu sunt cu capul in nori in ziua respectiva. Doar asta ma mai poate face sa iti calc pragul si a doua oara. Altfel, daca ma simt stanjenit m-as putea duce la magazinul de pe colt, la vecinul Mitica, unde pot gasi usor si repede ce caut si cu care pot schimba cateva vorbe. Ce nu au inteles comerciantii nostrii si vanzatorii lor este urmatoarea deviza: “CLIENTUL NOSTRU, STAPANUL NOSTRU”. Si inca ceva: “OMUL SFINTESTE LOCUL”. Cream locuri de munca pentru a-i ajuta pe altii. Dar nu ne gonim clientii cu indolenta angajatilor. De asta cred ca ar trebui sa existe pe undeva printr-un coltisor un set de reguli de buna purtare si bune maniere. Indiferent ca detii o firma sau un magazin, angajatii tai trebuie sa se comporte exemplar. Fiecare are probleme, dar asta nu inseamna ca poti jigni un client sau ca ii poti intoarce spatele cand are nevoie de tine. Sunt reguli simple care te pot face sa castigi mai mult decat altii.  Si ca sa rezum ce am vrut sa spun:

1. Gaseste cea mai potrivita cale de a-ti promova afacerea, fie ca este in presa, pliante, online, la radio. Gaseste ce ti se potriveste tie si actioneaza in consecinta.

2. Ingrijeste-ti afacerea. La fel ca o planta, o afacere trebuie udata. Cu angajati instruiti, cu o strategie care sa ii usureze munca clientului tau si cu perseverenta. Nimeni nu a ajuns sus dintr-o data.

3. Ocupa-te nu doar sa vinzi ca sa atragi profit. Promovarea nu inseamna a te baga pe sub pielea potentialilor consumatori pentru a-i convinge sa cumpere. Promovarea inseamna a-ti cladi, pas cu pas, drumul spre un nume, spre a fi un intreprinzator de incredere si spre a-ti atinge, in final, targetele promotionale.

4. Fi onest! In afaceri acest lucru de obicei se exclude. Nu vinde iluzii false cu promotii care sa iti atraga clienti. Vinde calitate si lucrurile vor iesi asa cum iti doresti.

Multi nu au inteles ca o afacere nu inseamna  numai actul de vanzare-cumparare. A face o afacere inseamna in primul rand a castiga prieteni, a prezenta incredere, a detine calitatea muncii si a produselor tale si in sfarsit a vinde. Cine intelege aceste lucruri esentiale, nu are cum sa dea gres.

Angajatori de top si tehnici de supravietuire in criza

Pentru azi am pregatite doua posturi mari si late. Primul se refera la “inamovibilitatea” angajatorilor si la orbirea lor iar cel de-al doilea, pentru ca majoritatea celor care ajung la mine pe blog cauta tehnici de promovare, la cum sa contracaram efectele acestei psihoze in masa(pentru ca asta este) si la cum sa ne vindem afacerea cu cap.

Ce ma revolta pe mine de vreo cateva zile incoace, e periplul meu pe site-urile cu anunturi de angajare, anunturi care, daca nu te scarbesc, macar te revolta. Domne, angajatorii au inceput sa aiba pretentii! O fi din cauza crizei? Sau din cauza ca a fost luna plina si le-a dat peste cap minunatul spirit antreprenorial si capacitatea de a discerne? Oricare ar fi fost cauza care i-a determinat sa abereze atata de tare, e nejustificata. O sa va prezint ce nu inteleg eu. Sper sa ma lamureasca si pe mine cineva in final.

Experienta profesionala! Aici nu as avea nimic de comentat, daca ar plana bunul simt. Cum ar putea un student in anul 1, 2, 3 sa aiba experienta cat pentru un nene care lucreaza de 40 de ani pe acelasi post, face aceleasi lucruri in fiecare zi, se multumeste cu acelasi salar mizer si nu e dornic de nici o schimbare? Inteleg sa pretinzi minimul de experienta personala, de viata, pe care fiecare ar trebui sa il aibe si un minim de experienta profesionala. Ca sa lucrezi ca receptioner intr-un centru trebuie sa posezi studii superioare (si nu oricum, ci FINALIZATE), 5 ani experienta pe un post asemanator, sa ai o prezenta impecabila, sa fi proactiv, sa te descurci bine in situatii de stres. Asta cu situatiile de stres, am inteles-o. E perfect normala, dat fiind faptul ca oamenii sunt din ce in ce mai nebuni si au din ce in ce mai multe pretentii (vezi angajatorii). Dar nu inteleg de ce trebuie sa ai studii superioare finalizate. Daca le-ai avea, ar insemna ca stii sa vorbesti frumos? Sau daca le-ai avea asta ar insemna ca in sesiune nu ar trebui sa iti iei si tu macar o ora libera ca sa poti sa iti dai nenorocitele de examene? Sau daca le-ai avea finalizate ai face mai bine fata stresului? Oricum ar fi conditiile astea, mie mi se par absurde. Cv-ul unui student nu reuseste sa treaca nici macar de etapa de selectie daca nu are facultatea terminata, desi el poate e un geniu, descurcaret, inteligent, carismatic, amabil si de 100 de ori mai bun decat unul care a absolvit o facultate, ca deh, asa se face in viata, daca n-ai carte, n-ai parte. Cred ca ar trebui sa isi mai regandeasca stimatii angajatori atitudinea. Facultatea nu inseamna mare lucru. In facultate nu te invata sa te descurci cu situatiile penibile pe care le intalnesti la locul de munca. In facultate te invata chestii pur teoretice, ca deh, trebuie sa ia si bietii profesori universitari banii de paine. Facultatea, nowadays e loc de rendez-vous, nicidecum un loc de studiu si perfectionare. Dar na, astea sunt regulile societatii. Si pe langa asta, ti se cere si o experienta relevanta, de cativa ani de zile (minim 2-5) pe un post asemanator. In zilele noastre, cine reuseste sa isi mai pastreze locul de munca atat de mult timp? Oamenii demisioneaza si se angajeaza in speranta ca se duc spre mai bine, dar nu se angajeaza multi pe un loc de munca asemanator. Chestia asta se numeste “recalificare”. Bine, unii nu stiu ce e aia. Parintii nostrii, bunicii nostrii, unchi, matusi. Ei au invatat o meserie si merg inainte. Nu pentru ca nu si-ar dori sa faca altceva, ci pentru ca nu au alta alternativa. Au rate de platit, copii de crescut si nu isi mai permit luxul de a-si da vrabia din mana pe cioara de pe gard, oricat de tentanta ar fi cioara. Sarind peste acest aspect ma deranjeaza faptul ca nimeni nu ofera unui student posibilitatea de a arata ce poate. Va intrebati de ce economia merge atata de prost? Din cauza babalacilor care nu au mai inteles ca “a iesi la pensie” e un lucru util pentru societate. Toata lumea trebuie sa traiasca, dar ar trebui sa facem loc si celor mai tineri. Sau ei nu trebuie sa munceasca pentru a manca? Nu stiu daca mai sunt multi tineri pe care ii intretin mamica si taticul. Vremurile astea incep sa apuna si fiecare trebuie sa isi aduca contributia la prosperitatea nationala. Guverne de cacao avem, asta am inteles. Nu putem face nimic ca lucrurile sa se schimbe si asta am inteles. Dar putem sa luptam pentru drepturile noastre, ale tinerilor. Ne lipseste insa curajul. E singura virtute care ne lipseste in totalitate. Poporul roman e un popor de oameni inteligenti, intreprinzatori, creativi. Dar lenesi! Excesiv de lenesi. Avea bunica mea o vorba: “La razboi inapoi, la placinte inainte!” . Asa si cu poporul roman. Cine? Cu cine? Cum sa se schimbe lucrurile in tara asta cand fiecare trage pe turta lui? Ma mai revolta destul de tare un alt fapt. Televiziunea in loc sa promoveze cultura, promoveaza dibitocia, aroganta, incultura. Atat de infometati sa fim sa inghitim tot acest rahat televizat? Eu una nu mai pot accepta mizeriile care mi se vara pe gat la tv. Avem avocati! Avem carduri, rauri de avocati, licentiati in drept care are putea sa elaboreze legi, sa schimbe legislatia. Cine sa o faca? Fiecare e pentru el. Daca mie mi-e bine, sa moara capra vecinului! Asta e gandirea colectiva. Si  in halul asta, nu stiu daca o sa ajungem bine. Daca incerci sa schimbi ceva in tara asta esti considerat “contra regimului” si automat “imunizat” . Tare as vrea sa vad schimbari in bine. Tare as vrea sa vad ca ne luam marcile de produse pe care le-am vandut nemtilor inapoi. Tare as vrea sa vad ca poporul roman ajunge sa fie mai sudat, mai altruist! Cand, nici asta nu stiu!

Mai tarziu o sa revin cu postul referitor la ideile de iesire din criza, de promovare a afacerilor, a magazinelor. Destul de multi dintre cei care au afaceri nu stiu sa si le gestioneze. Nu stiu ce si cum sa schimbe la imaginea afacerii lor, astfel incat sa vanda. Sunt dispusa sa ajut cu idei, sfaturi, conceptiile mele proprii si viziunile mele asupra promovarii. Later on …

10 things i love

1.Your smell … i love your smell on my skin when we hug in the morning, the touch of your hands on my naked back, the way you kiss me and the way you look at me.

2.When we make love … it’s the only thing that energize me, the only thing that makes me vibe and tremble, the only egotistic pleasure i have in life. I lust for the moments you make me yours. I lust for each second i belong to you. I dare to love you more and more because you are my other half.

3. The smell of coffee in the morning and the rays of the sun on my face when i look at the sky thinking of you.

4. A really good book, my fluffy blanket and laying in bed on sunday mornings.

5. When you play with your fingers in my hair, when you caress my face, when you whisper to my ear that you love me like no one else.

6. Dreaming. I was always a dreamer. And i still am. I love the idea of a big family, a small house and a garden of roses. Don’t ask me since when i have this dream.

7. Giving. Love, hope, tenderness, affection, care. Just giving.

8. A good movie, my fluffy blanket, a cup of hot chocolate and you.

9. My phone.

10. All the people that in one way or another changed my life in good.

Letter to the child in my heart

My other me,

I know you are sad. I know that your smile is swept away by the cruelty and the coldness arround you. I know that you can’t laugh like you used to. I believe you grew up. I grew up too. I have reached the apex of not being what i want. But it’s ok. I am fine. I am trying to reinvent your other self. It is hard, but i have hope. Some say that you just can’t have everything. I have love. You have love. You should start  smile again. I smile like i never did. I hope you gave me your forgiveness. You were screaming inside my heart to let you out, but i didn’t. I continued crying and killing you. Thank God you are immortal. Cause i believe you are. I want you to come out from the shelter i put you in and smile again. I need you to feel alive. Please come out and light up my world. Make my soul full of joy and acceptance. Make me better. Make me love the world again, even if the world doesn’t love me. Please! I promise not to break our agreement and i promise i won’t cry again. Never! You have my word!

With love,

the one you used to know …