Manifesto se gaseste aici.
Subscriu! De ce? Iote cateva motive pentru care ar trebui sa ne unim in vederea unei schimbari majore. Dreptul la cultura si arta ar trebui sa fie al tuturor. Din pacate, nu este. De aceea, tin sa aduc urmatoarele argumente:
- prin legea de la 1864, Alexandru Ioan Cuza a introdus invatamantul primar de 4 clase, gratuit si obligatoriu. Prin urmare, deschis tuturor. Cultura este asadar gratuita pentru toata lumea.
Termenul de cultura, prin definitie, este unul vast. Potrivit wikipedia, cultura este “o moştenire ce se transmite cu ajutorul codurilor de comunicaţie specifice cum sunt gesturile ori cuvintele, scrisul şi artele, mass media (presa, radioul, televiziunea), media interactivă (telefonul). În acelaşi fel se transmit gesturile, ritualurile, cunoştinţele teoretice, normele abstracte, religia. Cultura poate fi însuşita prin diverse forme ale memoriei subiective (reflexe, cuvinte, imagini) dar şi prin intermediul memoriei obiective(obiecte, peisaje,cărţi, numere, reguli).”
Asadar, potrivit definitiei, daca aceasta se propaga prin “cai de comunicatie specifice”, iar accesul la informatie este liber si gratuit, prin inductie, toate informatiile impartasite pe aceste cai, formeaza cultura, si prin urmare sunt gratuite.
Aceasta definitie a culturii se bate cap in cap cu ceea ce se vrea a fi “Legea dreptului de autor”, si Asociatia Industriei Muzicale din Romania. De ce? Este simplu. Acesti oameni uniti intr-o asociatie militeaza pentru drepturile artistilor si pentru eradicarea pirateriei, a duplicarii neautorizate a operelor acestora, pentru stoparea downloadarilor de opere pe internet. Sa rezum: ei apara drepturile unor artisti.
Artistii sunt o masa restransa de oameni. Nu toti avem veleitati artistice, nu toti compunem opere. In raport cu restul populatiei, acesti artisti sunt privilegiati si beneficiaza de un drept de autor. Bun! Clar! Asa trebuie sa fie! Este o idee extraordinara ca cineva se foloseste de o lege in aceasta tara, insa legea (numai in Romania se poate) este cu dus si intors.Nu cred ca ar avea nimeni nimic impotriva ca unui artist sa ii revina toate drepturile banesti din vanzarea operei sale. Perfect pana aici. Insa aceste drepturi banesti ar trebui sa ii survina din dreptul de autor platit de casa de discuri si nicidecum din vanzarea repetata a operei sale.
Cum un om important pentru mine, argumenta pe blogul lui intr-un post, de ce vanzarea unei opere este furt pe fata, m-am gandit sa argumentez afirmatiile mele pe baza articolului lui. Asta se numeste oare plagiat? Se numeste piraterie sau furt intelectual? Nu, nicidecum. Nu i-am cerut voie sa ma folosesc de articolul lui, insa am precizat sursa. Ma folosesc de o argumentare potrivita si asemanatoare cu ideile mele, tocmai pentru a sublinia acest aspect al superficialitatii cu care este tratat dreptul la cultura.
In articol veti putea descoperi de ce ajungem sa platim mult, pentru un lucru care valoreaza destul de putin si care a fost platit inainte sa o facem si noi. In urma unei discutii (si aici imi permit sa ii reproduc intocmai cuvintele), am ajuns la concluzia ca “e ok sa platesc o hartie pe care este tiparita o opera, insa nu si contravaloarea acesteia. Platesc acea hartie pentru ca s-a taiat un copac ca ea sa ajunga in biblioteca mea si mi se pare normal sa achit contravaloarea unui bun, iar nu a unei opere a carei valoare a fost achitata o data”. Pare destul de simplu, nu-i asa, sa constientizam cum se fac lucrurile in Romania, in orice domeniu si cum romanul stie sa vanda orice, pana si aer comprimat.
Asadar, mi se pare perfect normal ca o opera sa fie platita de cel care o publica si care pana la urma are beneficii multiple de pe urma ei, si nu platita la suprapret de un biet roman amarat, care vrea sa se delecteze prin cultura, si nu uitandu-se la posturi manelizate si otevizate. Ceea ce mi se pare cel mai revoltator este actiunea AIMR de “anihilare” a celor care se folosesc de site-uri de file-sharing ca dc++ si odc pentru a descarca muzica, filme si diverse fisiere. Tin sa le mentionez ca si daca ar dori sa le inchida pe toate, tot timpul se va gasi cineva care sa implementeze un astfel de sistem de file-sharing si care sa le duca munca in pragul disperarii.
Cred cu tarie ca o lege care sa permita accesul NEINGRADIT la cultura si informatie, va conduce la CIVILIZATIE!. Sa nu uitam ca pe site-uri de file-sharing in afara de muzica si filme, exista carti pe care in mod normal nu le putem procura pentru ca acestea s-au epuizat si nu mai pot fi reeditate din motive legate tot de legile dreptului de autor. Stiu ca nu de la romani a plecat aceasta lege, insa stiu ca fiecare stat este indreptatit sa reprezinte interesul populatiei. In Romania sunt destul de multi analfabeti. Pe langa acestia sunt si destul de multi oameni, din mediul rural, cu situatii sociale precare, dar pe care dorinta de a invata si de “a deveni cineva” ii impinge spre cunoastere. Insa atunci cand cunoasterea iti este ori limitata, ori interzisa, ori ingradita din motive financiare, tendinta este de a da inapoi.
Si atunci, vin eu si zic: de ce sa nu promovam ACCESUL LIBER la cultura si eradicarea unor tarife gigant pentru niste opere platite la nesfarsit de noi, oameni simpli? De ce sa nu promovam opera, artistul, originalitatea si sa lasam la o parte lacomia generata de legile dreptului de autor? Sunt absolut sigura ca nimeni nu va plagia, cunoscand riscurile, insa sunt sigura ca multi vor fi recunoscatori pentru resursele culturale puse la dispozitie prin intermediul siteurilor de file-sharing si pentru libertatea de a folosi operele in scopuri personale, fara a plati niste sume deloc modice, de-altfel platite inainte.
Sustin acest manifesto si sunt sigura ca multi dintre voi o veti face. Comentariile si sugestiile legate de acest manifesto, se lasa pe acest blog. Simtiti-va liberi sa va spuneti parerile.
