Aeroportul orasul regretelor

Nu-mi planificasem sa fac o noua calatorie anul asta,insa m-am trezit impachetandu-mi cateva lucruri,asa ca am plecat in cele din urma cu un oarecare sentiment de frica.Ma aflam intr-o alta calatorie a vinovatiei.Am facut rezervarea la compania aeriana Dorinte Nerealizate.Nu am vrut sa mi se verifice bagajele si pentru ca toti oamenii care calatoresc cu aceasta linie aeriana isi cara singuri bagajele,a trebuit sa le tarasc dupa mine prin aeroportul Orasul Regretelor pe o distanta uriasa,ce parea a fi de cativa kilometrii.Am observat ca oameni din intreaga lume inaintau ca si mine schiopatand sub greutatea bagajelor pe care le facusera ei singuri.Am luat un taxi care m-a dus la hotelul Ultima Posibilitate,iar soferul a condus tot timpul in marsarier,uitandu-se peste umar.Acolo am descoperit salonul in care urma sa aiba loc Petrecerea Anuala a Compatimirii.Cand m-am inscris,am vazut ca toti fostii mei colegi se aflau pe lista de invitati:
- Familia Realizarilor:Dorinta,Putinta,Trebuinta
- Ambele Oportunitati:Ratata si Pierduta
- Toti membrii familiei Ieri:erau prea multi pentru a-I putea numara,insa cu totii aveau sa ne impartaseasca povesti triste
- Vise spulberate si Promisiuni Neimplinite urmau sa fie si ele acolo,impreuna cu prietenii lor Nu Da Vina pe Mine si N-aveam incotro.
Si bineinteles numeroase ore de divertisment urmau sa fie asigurate de vestitul povestitor Este Vina Lor.Pe masura ce ma pregateam pentru o noapte cu adevarat lunga mi-am dat seama ca o singura persoana avea puterea de a trimite toti acei oameni acasa si de a anula petrecerea:Eu.Asa ca tot ce trebuia sa fac era sa ma intorc acasa in prezent si sa intampin cu bucurie o noua zi…

John C. Maxwell – Esecurile pot conduce la succes

Despre oameni de calitate si omenie

Nu am prea multe experiente legate de medicii din Romania, insa am destul de multa experienta cu medicii dentisti. Toti sunt oameni, si toti sunt intr-un anumit fel. Am constatat insa ca exista doar doua categorii: medici care isi fac treaba cu credinta si “ahtiati” dupa bani. Am avut norocul sa cunosc din ambele categorii. Un medic stomatolog care isi face treaba excelent si care isi si respecta pacientul, mai greu. Dar am avut marele noroc sa ma asez pe scaun si sa nu imi tremure chilotii de teama la auzul frezei, cand mi s-a vorbit frumos, cand am fost tratata bine de catre o doamna stomatolog, nu cu mult mai in varsta decat mine, care de cand am intrat in cabinet m-a intampinat cu un zambet. Am avut si nenorocul sa dau peste un medic stomatolog, care cu pretentii financiare destul de ridicate, si-a facut treaba de mantuiala. Nu e un mit ca tarifele pe care le practica medicii din Romania sunt destul de mari, dar nu prea mari in comparatie cu cele din strainatate, insa sunt si medici la care raportul calitate/pret nu e tocmai echilibrat. Azi am avut o zi excelenta, pentru ca am constatat cu o placuta uimire ca nu toti medicii isi trateaza pacientii cu superioritatea. Tin sa multumesc doamnei stomatolog care nu a uitat ce inseamna omenia si care a inteles ca respectul inseamna mai mult decat orice valoare tangibila …

Aripi frante

Picaturi de roua pe buzele ei. Ingheata! Tremura! Se aprinde si tresare din visare! Esti o himera! Ai ochii stersi si gura inghetata. O privesti cu chipu-ti inmarmurit de durere. Stiu, nu-i placut sa ramai mut in fata muzei tale sangerande, ce odata iti stergea lacrima cu puritatea buzelor ei neatinse de nimeni si o sorbea ca pe cel mai dulce venin. Acum din lacrimile tale a ramas pelinul, pe care nici ea, nici nimeni altcineva nu il va mai gusta.
…
- Te miri de ce? Te intrebi de ce? Cum poti tu sa vii sa ridici pretentii in fata aripilor ei frante … Esti un asasin! Da, esti un asasin si te acuz de a-i fi ucis visele si inocenta … copilaria … Asa ti-a trebuit! Sa ramai mut in fata ei, sa ai buzele pecetluite de durere … Sa vrei sa o atingi pentru o clipa si sa nu poti! Nu poti! Esti incapabil de orice gest manat de bunatate! Esti gol! Esti atat de gol incat nici vantul nu indrazneste sa se uite la tine! Vino, admira-te in oglinda! Ce vezi?
…
- Nu vezi nimic? Chiar nimic? Asta esti tu, nici macar o umbra, nici macar o adiere. Esti pustiu. Nimicul e mai mult decat tine! Nu! Nu ridica privirea din pamant in fata ei! Nu ai dreptul asta! Nu iti poti cere iertare pentru ca ai buzele sigilate de durerea ei! Asta ai vrut! Poate ca nu ti-ai imaginat ca o sa o vezi cazuta la pamant cu aripile frante, sangerand promisiunile tale si visele tale neimplinite! Nu! Nu te apropia! Nu incerca sa o ajuti dupa ce ai trantit-o de pamant! Ramai acolo! Oricum esti gol! Esti atat de gol! Nici macar chip nu mai ai! Incepi sa devii invizibil!
…
- A? Te doare? Ce sa te doara? Tu esti gol! Nu mai ai suflet! Ce te doare?
…
- Nu raspunzi? Degeaba iti pleci capul. Ai ucis-o. Era un copil, era o panza alba, neatinsa de vreun pictor nebun! Dar ai atins-o tu si a devenit un inger negru cu aripile sangerande! Si acum zace cazuta asteptand sa isi dea ultima suflare! De ce? Nici macar atat nu mai are puterea sa te intrebe!
…
- Nu! Nu ii raspunde! Taci! Nu ii intina ultima clipa de viata cu rautatea din vorbele tale! Nici acum nu poti fi sincer! Nu incerca … Nu te chinui sa fi sincer! Stie ca nu poti! Las-o sa agonizeze. Ii e mai usor asa decat sa te auda pe tine. Uite, a inceput sa ploua! Poate asa, spala mainile tale murdare care candva au atins-o! Poate asa … te speli si tu o data cu ploaia care cade peste tine! Nici macar nu te uda! Nu meriti! Dumnezeu nu te vrea! Nu vrea un om gol si nemilos ca tine! Degeaba incerci sa plangi! Nu ai lacrimi! Ea insa are … lacrimi de sange, pentru ca asta ii pricinuiesti. Nu a plans nici macar o data de fericire din cauza ta! Asta nu iti spune nimic? Asta nu te face sa iti pui nici macar o intrebare? De cate ori i-ai facut vreo bucurie? Aud …
…
- Niciodata, deci? Si cu ce drept vii sa ii ceri iertare? Iti e frica sa mori, nu? Iti e frica sa te cufunzi in tarana din care te-ai ridicat doar pentru a face rau, nu? Ce trist! Imi pare rau pentru tine … daca nu te-ai fi nascut, lumea ar fi fost mai buna!
…
- Nu te incrunta la mine! Am dreptate! Cat rau ai facut pana acum? Numai pe ea, cat ai facut-o sa sufere? Cat a plans din cauza ta? Cate lacrimi varsate fara incetare? Ce vrei? Iertarea nu e pentru tine! Cauta-ti iertarea in alta parte! Fugi, ascunde-te, intra in pamant, numai sa nu iti mai vada si altii rusinea! Iti e scrisa in frunte! E ca o pecete ce nu iti va da pace niciodata! Nici macar o amintire nu ai ramas pentru ea! Cum sa mai insemni ceva cand ai profitat de puritatea ei si de inocenta cu care te-a iubit? Cum sa isi aduca aminte de tine cand lacrimile ei de sange au spalat toata mizeria pe care ai lasat-o in urma ta?
…
- Ai vrut altceva! Na, poftim! Fi fericit! Bucura-te! Fi in extaz! Arunca-te de undeva de sus de fericire! Ea nu o sa te mai prinda. A facut-o de atatea ori! Desi era la pamant, nu ai stiut sa ii spui nici macar o vorba buna! A trebuit sa o faca altcineva in locul tau! Nu am fost eu! A fost altcineva! De ce te intereseaza? Nu trebuie sa iti mai pese! Ai tot ce ti-ai dorit! Si ea are! Desi ai dat cu ea de pamant, cineva a ridicat-o!
…
- Esti gelos? Te doare? Foarte bine! Poti sa urli de durere si sa iti crape sufletul ala perfid si insensibil, pentru ca ea … nu va mai fi niciodata a ta!

Bebe – Siempre me quedara

Cómo decir que me parte en mil
Las esquinitas de mis huesos,
Que han caído los esquemas de mi vida
Ahora que todo era perfecto.
Y algo más que eso,
Me sorbiste el seso y me decían del peso
De este cuerpecito mío
Que se ha “convertío” en río.

Me cuesta abrir los ojos Y lo hago poco a poco,
No sea que aún te encuentre cerca.
Me guardo tu recuerdo
Como el mejor secreto,
Que dulce fue tenerte dentro.

Hay un trozo de luz
En esta oscuridad
Para prestarme calma.
El tiempo todo calma,
La tempestad y la calma,
Siempre me quedará
La voz suave del mar,
Volver a respirar la lluvia que caerá
Sobre este cuerpo y mojará
La flor que crece en mi,
Y volver a reír Y cada día un instante volver a pensar en ti.
En la voz suave del mar,
En volver a respirar la lluvia que caerá
Sobre este cuerpo y mojará
La flor que crece en mi,
Y volver a reír
Y cada día un instante
volver a pensar en ti.

We danced

The bar was empty
I was sweeping up the floor
That’s when she walked in
I said, “I’m sorry but we’re closed”
And she said “I know,
But I’m afraid I left my purse
I said, “I put one back behind the bar
I bet it’s probably yours”
And the next thing that I knew
There we were, lost in conversation
And before I handed her her purse
I said, “You’ll only get this back on one condition”

And we danced
Out there on that empty hardwood floor
The chairs up and the lights turned way down low
The music played, we held each other close
And we danced

And from that moment
There was never any doubt
I had found the one
That I had always dreamed about
And then one evenin’
When she stopped by after work
I pulled a diamond ring out of the pocket of my shirt
And as her eyes filled up with tears
She said, “This is the last thing I expected”
And then she took me by the hand
And said, “I’ll only marry you on one condition”

And we danced
Out there on that empty hardwood floor
The chairs up and the lights turned way down low
The music played, we held each other close
And we danced

Like no one else had ever danced before
I can’t explain what happened on that floor
But the music played
We held each other close
And we danced
Yeah, we danced

Brad Paisley – We danced

“Internet shopping for burglars”

Plictisindu-ma si incercand sa tin pasul cu ce citeste the most amazing man in my life , am dat de un articol cu acest titlu: “Internet shopping for burglars”,pe WebProNews. Acest articol este pe cat de hilar, pe atat de adevarat.

Odata cu evolutia tehnologiei si cu mutarea relatiilor sociale pe web, au evoluat si tehnicile de furt, s-au dezvoltat si s-au imbunatatit considerabil, fata de acum cateva zeci de ani. De ce sa mai pierzi timpul tu, in calitate de “hot” sau, hai sa-ti spunem “cumparator ocazional de obiecte puse gratis la dispozitie cand nu e nimeni acasa”, stand la panda zile intregi pentru a verifica programul proprietarilor, pentru a-ti da seama de cum functioneaza sistemul de securitate, de a gasi cel mai potrivit geam pentru a-ti face intrarea triumfala, cand poti foarte simplu, sa te folosesti de social networks pentru a-ti gasi tinte, nu vulnerabile, ci de-a dreptul oferite pe tava, pe care apoi sa le pradezi, umplandu-ti cosul cu bunataturi pentru care nu a trebuit sa muncesti deloc(sau bine, sa spunem ca ai transpirat un pic la gandul ca nu trebuie sa te lasi prins in fapt)?

Cum este relatat si in articol, site-urile de genul Facebook si altele care iti dau posibilitatea de a-ti dezvalui planurile de vacanta, date personale de genul numarului de telefon si a adresei de domiciliu, a adresei unde iti vei petrece vacantele, pot fi periculoase pentru cineva care nu stie ca securitatea datelor pe internet devine tare vulnerabila atunci cand le face publice. Cred ca nu trebuia sa vin eu sa spun lucrul asta, pentru ca orice om care tine la intimitatea si la protectia familie sale, il stie. Dar impartasirea datelor cu caracter personal pe internet, nu este doar tinta hotilor, ci si a celor care sufera de diferite tulburari: pedofili, violatori si chiar si criminali.

O campanie publicitara pentru protectia celor care folosesc internetul de cei care il folosesc in scopul de a face rau, ne atrage atentia, ca intr-o lume virtuala, in care hoti, criminali, pedofili, hackeri si mai stiu eu ce natii, sunt sub protectia anonimatului, noi, ceilalti, credulii suntem o prada sigura. Explicatia este simpla. Cineva cu mai multa minte si indeletnicire poate foarte simplu sa afle date personale despre cineva, folosindu-se de un profil fals, drept momeala, poate sa obtina poze, adrese, informatii legate de familie si preferintele persoanei respective, sa afle locurile in care isi petrece marea majoritate a timpului, etc.

Cel mai trist lucru este insa, ca internetul a devenit un mijloc de petrecere a timpului liber pentru copii de varste fragede, copii care nu sunt in prealabil instruiti de parinti in a nu discuta cu strainii si care ajung intr-un fel sau altul utilizatori ai unui site de social networking, pentru ca si prietenii lor, la randul lor, sunt utilizatori ai acelui site. Ingenuitatea unui copil este deseori folosita de minti bolnave care intentioneaza sa isi satisfaca setea de rautate.

Acest lucru nu mai este de mult un subiect tabu.Cele mai multe cazuri de copii momiti si abuzati prin intermediul internetului, au avut loc in SUA. Nu cred ca ar trebui sa mire pe nimeni de ce majoritatea acestor anomalii se intampla acolo. Fiind o importanta putere economica, avand un grad ridicat de dezvoltare si o situatie economica buna, pana la momentul actualei crize, SUA a permis dezvoltarea rapida pe domenii adiacente notiunii de “social”.

Sa fim sinceri, de acolo au plecat aproape toate inovatiile si toate noutatile din domeniul internet. De regula evolutia, pe orice plan, porneste dintr-un loc in care se incurajeaza si se sustine financiar cercetarea si dezvoltarea. Dar nu despre asta vreau sa discut. S-au facut destul de multe filme in America, majoritatea bazate pe fapte reale, in care tinere de 13-14 ani, sunt racolate de indivizi care le propun diverse lucruri. Una dintre cauzele care declanseaza naivitatea acestor fete este lipsa de implicare a parintilor in viata copiilor si asta nu se intampla numai in America.

Oamenii au devenit mult prea ocupati pentru a avea grija de ce fac odraslele lor. Multi, au devenit practic inconstienti. Majoritatea nu vad nimic rau in faptul ca acestea petrec ore bune in fata calculatorului, navigand pe internet, daca ei pot sta linistiti savurandu-si cafeau, sau iesind in oras. Multi nu au auzit de “Parental control” sau de limitarea accesului la anumite site-uri. Multi se complac sa le dea voie sa “stea la calculator” doar pentru a-si vedea de treaba. Ne intrebam de unde exista atatia degenerati si atatia perversi.

Pe langa lipsa de implicare a parintilor in activitatile day-to-day ale copiilor sunt si disputele din familie, divorturile dintre parinti(care in zilele noastre sunt din ce in ce mai dese), lipsa de intelegere si de afectiune a parintilor, lipsa de informare despre activitatea scolara si extra-scolara a copilului, face ca multi dintre acestia sa caute bucurie si placere in a-si petrece timpul pe diverse site-uri in compania unor necunoscuti, care sa le ofere astfel, intentionat sau nu, ceea ce le lipseste in familie. La varsta la care un tanar se dezvolta si are nevoie de tot sprijinul parintilor, acestia sunt practic indisponibili, neimplicandu-se in formarea copilului lor ca individ, ca om de bine. Internetul a devenit un univers in care gasesti orice tip de informatie: de la cum se ara pamantul, pana la cum sa construiesti o bomba nucleara.

Din pacate, acest univers nu este pe atat de controlat pe cat se pretinde. Cine poate sa verifice schimbul de documente si de date dintre fiecare utilizator in parte? Nimeni nu poate face asta si ar fi o munca titanica, pe langa o importanta pierdere de resurse de timp si bani.

Purtam o discutie deunazi cu omul drag mie si am ajuns la acest lucru: la ce este permis si ce nu este permis intr-un spatiu virtual, la respectul dintre utilizatorii internetului si la o conduita pe care fiecare ar trebui sa o aiba, dar nici unul nu o afiseaza. Este destul de trist, ca pe langa acest “social networking” realizat pe aceste “social sites” ce au devenit un camp de batalie si o modalitate de a aduce injurii persoanelor cu o parere diferita de a ta, oamenii inca nu isi dau seama de repercursiunile pe care le poate avea asupra lor o astfel de batalie.

Ura nu se propaga doar in viata de zi cu zi. Ura se poate naste prin orice mijloc, iar pe internet si site-uri de social networking unde diversi indivizi isi exprima fatis si grosolan parerile, jignind o anumita categorie de oameni, aceasta se amplifica. Respectul intr-un asemenea mediu nu poate fi impus decat prin bannarea unui utilizator, prin moderarea comentariilor, prin stergerea automata a contului. Aici, unde toti sunt sub protectia anonimatului, sau pot sa para ceea ce nu sunt, respectul este inexistent.

Pana si respectul cu privire la proprietatea cuiva este eradicat si intimitatea invadata. Pentru ca eu in calitatea de detinator al unui blog, detin implicit o proprietate, iar atunci cand tu vii si imi aduci injurii aici, pe proprietatea mea, am tot dreptul din lume sa procedez cum vreau: sa iti sterg comentariul, sa iti interzic accesul pe aceasta proprietate care este A MEA. Dar cum proprietatea privata nu se respecta nici macar in viata reala, cum am putea sa ne asteptam noi sa gasim acest respect aici, intr-un mediu virtual?

Cred ca atentia la dezvaluirea datelor cu caracter personal, respectarea dreptului de proprietatea a fiecarui utilizator, controlarea activitatii copiilor si implicarea in viata lor, protejarea identitatii intr-un astfel de mediu si verificarea informatiilor vehiculate in acest mediu, ne pot face sa fim niste tinte mai greu de atins pentru cei cu rele intentii. Nu toata lumea este buna, si cu atat mai putin, aici, pe internet si pe site-uri de social networking, iar asta ar trebui sa ne dea de gandit. Daca nu pentru noi, atunci pentru copiii nostri …

Tranzactii

Nu inteleg de ce tranzactiile inter-bancare sunt atat de greu de realizat. Nu inteleg nici de ce eu, cand trimit o suma de bani si vreau sa ajunga astazi, cu mentiunea “Sa ajunga astazi”, constat cu stupoare ca o sa ajunga “astazi”, dar “astazi” inseamna “Peste 3 zile”. Nu am inteles niciodata de ce in Romania se procedeaza astfel. Eu inteleg ca bancile au un program pe care trebuie sa il respecte si multe sarcini cu mult mai importante decat a-mi transfera mie bani in cont, dar de la “astazi” pana la “peste 3 zile” e cale lunga. Daca tranzactia s-ar fi facut prin aceeasi banca, “astazi” ar fi fost chiar “astazi”, dar cum tranzactia se face printr-o banca cu renume ), “astazi” capata noi intelesuri. Oricum ar fi, doua drumuri la bancomat si un drum la banca, ar trebui sa fie destul de enervante pentru a verifica situatia unei tranzactii. Dar, Badea, cu gura lui aurita, a zis-o: “Traim in Romania si asta ne ocupa tot timpul”. Sad, but true!

Despre “blogari” si scripturile lor. Subiecte de importanta nationala: ROMANCELE NU SE INGRIJESC! NOT!

Ah! Tehnologie! Respiram tehnologie, traim cu tehnologie, comunicam cu ajutorul tehnologiei. Cum altfel ne putem face cunoscuti daca nu asa? Cum ne putem impune sau cum ne putem impartasi ideile? Tehnologia zilelor noastre ne ofera cai miraculoase de a face aproape orice. “There’s an app for that” ar spune un spot de prezentare. Insa de cele mai multe ori aplicatiile au si scapari. Iau spre exemplu si spre analiza situatia blogurilor  si a “blogarasilor” romani. “Tranca, fleanca” ar spune o melodie. Exact! Tranca, fleanca pentru ca cei mai multi nu au nimic de spus. Cei mai multi se folosesc de blogurile personale doar pentru a “jicni” sau pentru a improsca cu noroi in stanga si in dreapta. Marea majoritate a blogarilor de calitate nu isi pierd timpul scriind despre lucruri de o importanta neglijabila. Marea majoritate a blogarilor de calitate trateaza pe blogurile personale subiecte interesante, care sa te faca sa te intorci si a doua oara pe paginile pe care ei isi astern cu bun simt si responsabilitate gandurile. Nu am nimic cu blogurile pe care oamenii isi scriu gandurile in mod civilizat, in care formularea nu este nici groteasca, nici defaimatoare si nici macar putin jignitoare. Insa am ceva cu acei blogari care cred ca le stiu pe toate. Nimeni nu le stie pe toate, asa cum nimeni nu are dreptul sa judece pe nimeni. Nu judecam oamenii dupa cum arata, dupa cum se imbraca sau dupa cum traiesc. Nu ii judecam dupa statut social, sau dupa colaceii din jurul taliei. Judecam oamenii strict dupa fapte si dupa moralitate, dupa actiuni si gandire. Si nici macar asa, nu avem dreptul sa judecam pe nimeni. Nu suntem indreptatiti sa jignim pe nimeni atunci cand noi, blogarasi de doi lei, nu stim sa fim corecti in interpretare si in exprimare la adresa unei persoane sau a unui grup de persoane. Nu suntem noi in masura sa judecam aspru cat mananca o persoana, ce stil de viata are, de ce face aia si nu ailalta. Am uitat sa vedem barna din ochiul nostru si mai nou, ne sare in ochi ciobul din ochiul vecinului. Bine, bine, stiu ca in Romania se merge pe principiul “Sa moara capra vecinului” sau daca pot sa te ajut, de ce sa nu iti dau branci in groapa, dar comentariile grotesti si misogine ale unor blogari cu apucaturi de scriitori si pozitii sociale importante sunt niste nuci in peretii timpanelor unor oameni, carora li se pare strigator la cer sa discuti in necunostinta de cauza despre problemele lor. Citeam un articol pe un blog al unui asa zis extra-super-mega-blogar cu apucaturi de dictator comunist, omni(m)potent si atotstiutor despre problemele femeilor din Romania, care nu se ingrijesc si care mananca asemenea unor “vaci” din mama in fiica si ca acest lucru se mosteneste pe cale ereditare. Pe cat e de revoltator articolul, pe atat de tare te indeamna la monologuri filosofice. De cand un nene oarecare isi permite sa generalizeze si sa spuna ca romancele nu se ingrijesc? Ii recomand un periplu prin Anglia, Franta, Elvetia sa se convinga de cum sunt alte natii de femei. Regret sa il dezamagesc, dar cunostintele lui “teoretice” despre obezitate, celulita si alte probleme ce tin de estetica corporala sunt nule in materie de ce inseamna acesti termeni la nivel medical. Obezitatea, la fel ca anorexia, bulimia, celulita sunt boli ale organismului, pe care le poti controla sau nu. Retentia de apa, depunerile inevitabile de grasime sunt factori de natura mai mult medicala decat estetica. Din pacate la acest nivel s-a ajuns. Oricat ar incerca cineva sa previna ingrasarea, in unele cazuri este imposibil. Stimabilul domn, al carui nume nu merita nici macar mentionat, este slab informat. Nu a luat in calcul aspectele de ordin financiar care impiedica o femeie sa slabeasca, sa mearga la un centru de intretinere corporala, sa manance sanatos. E putin inconstient si rautacios si nici macar nu isi da seama de asta. Il incadrez in categoria barbatilor cu creier de gaina, sau cu putza in loc de materie cenusie. Un BARBAT, in primul rand, analizeaza ce determina trasaturile inestetice ale unei femei, apoi incearca sa le inteleaga. Daca nu le intelege, le refuza politicos, nicidecum jignind. Un BARBAT adevarat intelege ca aceste lucruri care nu depind de noi, trebuiesc acceptate ca parte din bagajul cu care venim si nicidecum ca pe o neglijare a propriei persoane. Celulita nu tine cont de dimensiuni, de profesie, de frumusete. Femei foarte slabe, au celulita, pentru ca celulita reprezinta retentia de apa din organism, care la unele femei devine mai evidenta. Lupta cu celulita este ca lupta lui Quijote cu morile de vant. O spun specialistii, nu o spun eu. La fel si cu vergeturile care reprezinta tesutul rupt si care doar cu ajutorul bisturiului mai pot fi refacute. Cred ca orice om, cu putin creier, inainte de a scrie un articol, se documenteaza, analizeaza, cantareste si abia apoi scrie, dar nu inainte de a-si revizui formularea. Nu exista dragul si stimatul meu blogar,etalonul perfectiunii. Nu exista asa ceva. Cuvantul perfectiune ii este atribuit in exclusivitate Divinitatii, nicidecum noua, oamenilor, care suntem imperfecti atat pe dinafara cat si pe dinauntru. Este socant sa vezi ca cineva poate sa trateze cu atata rautate niste probleme care tin strict de sanatate si mai putin de estetica, de financiar si mai putin de lene. Fiecare femeie vrea sa arate bine si sa fie admirata, sa isi petreaca timpul rasfatandu-se si nu la cratita, sa miroase bine, a apa de trandafiri si nu a transpiratie. Dar ceea ce acest domn nu stie, este ca totul costa. Nu am vazut femei instarite care sa se neglijeze sau sa emane miros de transpiratie, care sa incalte sandale in picioare nespalate.Am vazut femei machiate, aranjate, imbracate de la cea mai de fita casa de moda, cu parul plin de sebuum, cu cearcane, celulita, unghii nevopsite si neglijate care in ciuda acestor aspecte isi poarta nasul pe sus ca cele mai intangibile zeite. Am vazut in schimb si femei cu situatii financiare mai precare, impecabile, curate, cu parul mirosind a proaspat, cu hainele (vechi, nu trendy), dar calcate la dunga, care nu miros nici a transpiratie, nici nu se zguduie pamantul atunci cand ele calca.Am vazut femei casnice, cu 2, 3 copii care se ingrijesc, care gatesc, calca, au grija de barbat, mai au si o slujba si totusi arata bine, la 40-50 de ani. Felul in care un om arata, faptul ca este slab sau gras, nu tine nici de lene, nici de comoditate. Tine de resurse. In economie o definitie spune ca omul isi satisface maximul de nevoi, cu minimul de resurse. Acelasi lucru se aplica si in acest caz. Daca nu ai resurse financiare suficiente sa iti permiti sa mananci sanatos, sa mergi la o sala de fitness, sa tii o dieta, sa mergi la un cabinet de intretinere corporala, nu poti arata ca scos/scoasa din cutie. Poti insa, cu apa si sapun, sa nu jignesti simturile olfactive ale celor din jur, sa nu te imbraci la 50 de ani ca la 16, ca sa nu atragi comentarii rautacioase, sa te machiezi discret, sa te imparfumezi decent, sa porti haine care sa nu iti scoata in evidenta ce ai mai rau. Sunt trucuri mici, dar care ii pot face pe carcotasi si pe rautaciosi sa taca. Daca urasc ceva pe aceasta lume, sunt oamenii care se grabesc sa judece inainte sa cunoasca in adancime problemele pe care se pripesc sa le “desfiinteze”. Intra in atributia fiecarui individ sa isi stabileasca un mod de viata, sa faca miscare, sa manance sanatos, sa mearga la un salon. Nu poate un simplu om sa generalizeze si sa stabileasca de unul singur ce inseamna “frumos” si “urat”. Cum am mai spus, nu exista etaloane. Exista doar decizii personale, de a arata bine si resurse care sa faca treaba asta pentru noi. Incheiand apoteotic, cred ca fiecare ar trebui sa isi vada de ograda proprie si sa nu mai aduca injurii la adresa nimanui. Desi web-ul romanesc a devenit un camp de batalii, refuz sa cred ca toata lumea a uitat ce inseamna decenta si bunul simt. Fac un apel la aceste valori minime, pentru a continua sa cred intr-o lume mai buna …

“Steaky and sweet” titlu de stire la o televizune stirista

Concert “Madonna – Sticky and sweet”, nicidecum “Steaky and sweet”, dar hey, care e diferenta? Well, nici una practic pentru pseudo-jurnalistii nostri… Oricum, a fost tare amuzant. Asta, ca sa va dati seama cat de bine pregatiti sunt. Si avem multe “Facultati de Jurnalism” .

Dima Bilan – Believe

Even when the thunder and storm begins
I’ll be standing strong like a tree in the wind
Nothing’s gonna move this mountain
Or change my direction
I’m falling off that sky and I’m all alone
The courage that’s inside gonna break my fall
Nothing’s gonna deem my light within
But if I keep going on
It will never impossible, not today
Cause I’ve got something to believe in
As long as I’m breathing
There is not a limit to what I can dream
Cause I’ve got something to believe in
Mission to keep climbing
Nothing else can stop me if I just believe
And I believe in me
Even when the world tries to pull me down
Tell me that I can’t, try to turn me around
I wont let them put my fire out, without no!
But if I keep going on
It will never impossible, not today
Cause I’ve got something to believe in
As long as I’m breathing
There is not a limit to what I can dream
Cause I’ve got something to believe in
Mission to keep climbing
Nothing else can stop me if I just believe
And I believe:
I can do it all
Open every door
Turn unthinkable to reality
You’ll see- I can do it all and more!
Believing
Mission to keep climbing
Nothing else can stop me
And I believe in me.

Nu stiu de ce versurile astea ma ating atat de tare. Poate pentru ca fiecare dintre noi trebuie sa credem in ceva si in ce altceva decat in noi insine. Pentru ca noi nu ne vom dezamagi niciodata!